Command-Blog

Am descoperit din întâmplare chestia asta: fotografiile sau filmele de pe camere foto, iPhone sau iPad pot fi importate și cu Preview. Conectați dispozitivul la computer, deschideți Preview, accesați meniul File și undeva mai jos veți vedea opțiunea "Import from...". Va apărea o fereastră cu toate pozele/filmele de pe cameră, de unde le puteți trage în Finder.

Să presupunem că am două directoare cu același nume, în două locații diferite pe disc. Vreau să le comasez (engleză: merge), adică să copiez directoarele unul peste celălalt, în următoarele condiții:

• să adaug în directorul-destinație toate fișierele din directorul sursă, cu tot cu structura de subdirectoare;
• dacă există deja fișiere cu același nume și aceeași cale, ele să fie înlocuite cu cele din directorul-sursă.

M-am lovit de chestia asta atunci când a trebuit să fac un software update pentru o aplicație web care funcționează într-un server MAMP. Trebuia să iau pachetul care conținea doar fișierele actualizate și să le comasez cu cele existente.



Dacă încercați să faceți în Finder chestia asta, trăgând cele două directoare unul peste altul, veți avea surprize. Da, teoretic, începând cu Lion, Finder ar trebui să știe să comaseze directoarele, însă e o facilitate implementată atât de prost, încât nu merită discutată. Totuși, pe scurt: comasarea din Finder merge uneori, și atunci numai în cazul copierii fișierelor.

Soluția a venit - de unde altundeva? - din Terminal. Ca de obicei în cazul liniei de comandă, și aici există cel puțin două sau trei moduri diferite de a face același lucru, însă îl voi prezenta pe cel mai simplu: comanda ditto. Mai exact:

ditto director-sursă director-destinație

Asta e tot. Pentru mai multe detalii despre ditto, folosiți ca de obicei manualul:

man ditto

În această săptămână de dinaintea Crăciunului, două dintre aplicațiile pentru design grafic, pe care eu le urmăresc cu interes de mult timp, se vând cu prețuri reduse.

Prima ar fi Fontcase, un manager de fonturi superb, produs de Bohemian Coding, care se vinde în App Store cu 14 € (costă dublu în mod normal). Am testat Fontcase acum un an și ceva; nu mi-a lăsat o impresie prea bună fiind foarte lent. Lucrurile s-au schimbat între timp, aplicație funcționează bine acum.



Ce-mi place mie la Fontcase (pe lângă faptul că arată foarte bine) este facilitatea numită Typesetter, care te lasă să testezi fonturile și să găsești combinația potrivită pentru proiectele de design grafic sau web design. Poți vedea cum arată o pagină web modificându-i fonturile. Strict pentru exemplificare, cam așa am masacrat eu situl Apple:



A doua aplicație este tot de la Bohemian Coding și se numește Sketch. E un program pentru desen vectorial, destinat în principal celor care crează grafică pentru mediile electronice (web, tablete, ecran) și web designerilor. Un fel de Adobe Fireworks mult mai modern. Am folosit Sketch sporadic, încă de la versiunea 1, care nu a fost tocmai reușită. Actualul Sketch 2 este însă îmbunătățit substanțial și e o plăcere să lucrezi cu el.



Sketch costă 27 € săptămâna aceasta (preț normal: 39 €).

Într‑un articol mai vechi vorbeam despre BetterTouchTool și facilitatea sa de lucru cu ferestrele, care amintea de Aero Snap din Windows 7. Dacă doriți opțiuni mai avansate pentru managementul ferestrelor, atunci iată câteva sugestii de aplicații dedicate acestui task, disponibile pentru Mac OS X și care s‑ar putea să vă fie de ajutor.

Încep cu SizeWell, un plugin SIMBL care excelează prin opțiunile sale de redimensionare și poziționare a ferestrelor. Este gratuit însă necesită instalarea SIMBL, un „application enhancement” care permite adăugarea de facilități suplimentare în aplicațiile Cocoa. În loc să povestesc eu ce poate face SizeWell, mai bine urmăriți acest film.


SizeWell funcționează în Leopard și Snow leopard (cu mențiunea că nu are efect asupra ferestrelor aplicațiilor Carbon, cum ar fi Finder în Mac OS X 10.5 sau iTunes).

Continuăm cu DoublePane, o aplicație disponibilă în Mac App Store contra sumei de 2,39 euro. DoublePane e util în cazul în care obișnuim să lucrăm deseori cu două ferestre poziționate una lângă alta pe ecran. Cu un clic (sau cu scurtături de tastatură) putem muta o fereastră în jumătatea stângă a ecranului, iar cu alt clic umplem cealaltă jumătate cu fereastra a doua.



Trecem mai departe și găsim două aplicații care oferă mult mai multe opțiuni pentru poziționarea ferestrelor pe ecran. Una ar fi Divvy, care costă 10,99 euro în Mac App Store. Divvy este o aplicație elegantă, care vine cu o facilitate interesantă: ne oferă un caroiaj în care desenăm cu mausul zona din ecran pe care dorim să se așeze fereastra activă a unui program. E mai dificil de explicat în cuvinte, așa că vă recomand să urmăriți acest screencast, unde veți vedea toate facilitățile pe care le oferă Divvy.

Dacă 11 euro vi se pare mult atunci încercați aplicația Moom (4,99 euro în Mac App Store), care afișează un meniu cu opțiuni de repoziționare a ferestrei în diferite părți ale ecranului atunci când trecem cu mausul deasupra butonului verde.




Cei care preferă să lucreze cu tastatura vor găsi opțiuni pentru configurarea unor scurtături pentru funcțiile oferite de Moom.
Personal prefer Moom pentru că nu e scump și oferă setul de facilități optim pentru mine, însă vă recomand să testați versiunile demo ale acestor aplicații. Deși în principiu toate fac lucruri asemănătoare, există deosebiri mai mari sau mai mici care nu pot fi evaluate decât prin prisma preferințelor și obișnuințelor fiecărui utilizator.

Dacă atunci când vreți să instalați driverele Bootcamp în Windows 7 (x64) primiți eroarea „Bootcamp x64 is unsupported on this computer model”, procedați astfel:

• Bootați în Windows 7 și introduceți DVD-ul cu Snow Leopard.
• În fereastra care apare, apăsați „Open folder to view files” (sau „Deschidere folder pentru vizualizarea fișierelor”, dacă aveți sistemul în limba română) pentru a putea accesa conținutul DVD-ului.
• Navigați în directorul Bootcamp → Drivers → Apple unde veți vedea un fișier numit Bootcamp64. Acesta conține driverele pe 64 de biți.
• Clic dreapta pe acel fișier și alegeți opțiunea „Troubleshoot compatibility / Depanare compatibilitate”.
• Pe ecran apare o nouă fereastră în care, după câteva secunde, veți vedea un buton „Start the program / Pornește programul”. Îl apăsați și astfel driverele se vor instala. Nu uitați să le actualizați după instalare!

Explicație. Și de această dată este vorba de o limitare arbitrară impusă de Apple, care dorește ca utilizatorii să instaleze Windows 7 x64 numai pe computerele mai recente (lista e aici). De ce n-ar merge un sistem de operare pe 64 de biți și pe un Mac mini din 2009, de exemplu, care are procesor Intel Core2Duo? Uite că merge, iar driverele se instalează și funcționează bine-mersi folosind procedura de mai sus (găsită aici).

Videoclipul de mai jos a fost realizat cu Keynote ’09 și iMovie ’11. Da, ați citit bine, e vorba de Keynote, programul care ar trebui să fie o alternativă la PowerPoint și nicidecum o aplicație pentru efecte video. Și totuși: în Keynote avem efecte animate, avem tranziții spectaculoase, avem și export video. De ce să nu punem la treabă aceste facilități, nu pentru o prezentare business, ci pentru un filmuleț?



Dacă efectele disponibile în iMovie nu ne ajung sau nu sunt potrivite pentru scopul nostru, putem apela la Keynote, care ne oferă posibilități mult mai mari pentru a lucra cu imagini, text și alte tipuri de obiecte. Pentru acest tutorial ne propunem să realizăm un mic videoclip în care vom suprapune câteva imagini și un titlu peste un clip care rulează în fundal. Animațiile le vom realiza în Keynote. Să trecem la treabă!



1. Vom crea mai întâi animațiile în Keynote. Facem o nouă prezentare având grijă ca dimensiunea slidurilor să fie egală cu cea a filmului final. În cazul nostru vrem să facem un film HD 720p, deci alegem 1280 x 720 pixeli.



2. Alegem pentru fundal culoarea verde. De ce tocmai verde? Pentru că de fapt în final fundalul trebuie să fie invizibil, iar iMovie poate elimina automat fundalurile care au culoarea verde. Cei care au cunoștințe de editare video știu despre ce e vorba (“chroma key”). Dacă verdele nu vă place atunci puteți folosi și albastru, însă nu altă culoare, doar verde sau albastru în cazul în care doriți un fundal transparent.



3. Adăugăm câteva poze pe primul slide. Apelăm la efectele “build in” pentru ca pozele să intre în scenă într-un mod interesant. Atenție la parametrul “Start build”: îl setăm astfel încât animațiile să se succeadă automat una după alta, și nu la clicurile de maus.



4. Duplicăm primul slide. Dorim ca pozele noastre să-și modifice poziția inițială și să se mute în josul ecranului. Așadar pe slidul 2 mutăm pozele în noile poziții și scoatem efectele aplicate pe ele anterior. Mai adăugăm și un titlu, pe care îl introducem în scenă cu un efect animat.



5. Selectăm primul slide și îi aplicăm tranziția numită “Magic Move”. Astfel Keynote va genera automat animația pozelor.



6. Pentru ieșirea din scenă a obiectelor, folosim animații “Build Out”. Le putem adăuga tot pe slidul 2, sau putem face un slide separat pentru scena de ieșire (așa cum am făcut eu).



7. Când animațiile Keynote sunt gata, exportăm prezentarea sub formă de fișier video QuickTime (File > Export).



8. Trecem acum în iMovie. Facem un nou proiect widescreen și importăm într-un nou event clipul creat cu Keynote și cel pe care dorim să-l folosim în fundal.



9. Avem grijă ca în preferințele iMovie să activăm opțiunea “Show Advanced Tools”, care este necesară pentru a putea folosi opțiunea “Green Screen” (sau chroma key) de care vorbeam mai sus.



10. Tragem în fereastra proiectului clipul de fundal.

http://command-n.ro/.../2011/05/11.jpg

11. Peste clipul de fundal tragem filmulețul făcut cu Keynote. Vor apărea mai multe opțiuni, dintre care alegem “Green Screen”. Vom observa apoi că fundalul verde din clipul Keynote a dispărut.

http://command-n.ro/.../2011/05/12.jpg

12. În acest moment micul nostru film este gata. Nu mai rămâne decât să-l exportăm în formatul dorit, folosind opțiunile din meniul Share.

Recent am făcut o prezentare Keynote compusă numai din imagini, câte una pe un slide, în total vreo 30 de sliduri, fiecare imagine cu animațiile ei. Când credeam că totul e gata, m-am trezit că trebuie să modific câteva imagini. Am căutat degeaba o funcție “Change image”, ca în PowerPoint; se părea că trebuie să șterg fiecare imagine, să pun varianta ei modificată, apoi să-i pun la loc efectele și animațiile. Din fericire există totuși o metodă mai simplă, pe care eu nu o știam: am transformat fiecare imagine într-un “Media Placeholder”, adică un fel de container care acceptă orice fișier media. A se vedea în imaginea de mai jos cum se poate face asta. Apoi modificarea imaginilor a fost floare la ureche: pur și simplu am tras noua imagine în acel Media Placeholder. Astfel s-au păstrat intacte și animațiile.

Rezolvați următoarea problemă. Se dă un computer cu un sistem Mac OS X nou-nouț, pe care nu s-a instalat niciun program. Având deci la dispoziție doar programele cu care vine sistemul de operare, cerința problemei este să se creeze un document text care să conțină ecuații. Nu, nu se poate instala nici Word, nici MathType, nici LaTeX și nimic altceva.

“Nu există soluție”, zice cineva din spatele amfiteatrului? Greșit. Aflați mai departe rezolvarea.



Avem nevoie de două programe: TextEdit și Grapher, ambele fiind gata instalate în directorul /Applications. În TextEdit scriem textul documentului iar în Grapher facem ecuațiile.

Grapher este o aplicație pentru calculul și trasarea unor grafice pornind de la ecuații, pe care le putem scrie folosind un mini-editor vizual. Șmecheria este că odată scrisă ecuația, ea poate fi copiată cu Cmd-C și apoi lipită într-un document text. Dacă vreți să folosiți Grapher pentru ecuații, nu uitați să activați fereastra Equation Palette, din meniul Windows.




După ce ecuația este gata, ea poate fi selectată cu Cmd-A, copiată și lipită în TextEdit.




Q.E.D.

Ar mai fi de adăugat următoarele:

• Ecuațiile puse în acest mod nu pot fi editate direct din TextEdit. Dar ele pot fi salvate în Grapher, așa că la nevoie le puteți modifica și înlocui prin copy/paste.
• Dacă TextEdit nu vă place sau vi se pare prea rudimentar, puteți insera ecuațiile Grapher în orice alt editor de text care acceptă imagini.
• Și apropo de TextEdit: înainte de a-i da cu tifla pe motiv că nu se compară cu Word, studiați cu atenție facilitățile sale, așa puține cum sunt ele. Pentru documente care nu necesită formatări avansate, TextEdit poate fi unealta potrivită. Poate lucra cu imagini, cu tabele, puteți chiar defini stiluri pentru formatarea textului. Și are două avantaje importante față de Word: este mult mai rapid și poate face corectarea textului în limba română.

Vi s‑a întâmplat vreodată ca, atunci când ați încercat să deschideți fișiere de pe un hard disc extern, operațiunea să dureze câteva zeci de secunde sau chiar mai mult? Timp în care Finder și/sau programul care trebuie să deschidă fișierele stă înțepenit, cu cursorul colorat în față, iar hard discul scoate un țăcănit ca și cum abia atunci ar porni. De fapt asta este cauza problemei: majoritatea hard discurilor externe intră automat în sleep după un anumit număr de minute de neutilizare, iar trezirea durează suficient de mult pentru a fi deranjantă. Aflați mai departe cum putem scăpa de acest necaz.

Chiar dacă Mac OS X are în System Preferences → Energy Saver o setare cu care putem dezactiva sleep‑ul hard discurilor, aceasta nu are niciun efect în cazul hard discurilor externe. Acestea au de cele mai multe ori un mecanism propriu de sleep, care nu poate fi dezactivat din sistemul de operare. În unele cazuri producătorul oferă un program care poate configura sleep‑ul discului, dar de obicei programul este pentru Windows. Așa că pe Mac va trebui să folosim o mică șmecherie: un program gratuit denumit Keep Drive Spinning, al cărui rol este să țină ocupat hard discul astfel încât el să nu mai adoarmă.



Utilizarea Keep Drive Spinning (KDS) este simplă: pornim programul, apăsăm butonul „Keep a drive awake” și apoi alegem hard discul care trebuie ținut treaz. Programul crează un „launch agent”, adică un script care se execută periodic, care nu face altceva decât să modifice un fișier de pe hard discul cu pricina, odată la N secunde. Intervalul de timp setat trebuie să fie ceva mai mic decât timpul după care discul face sleep. De exemplu în cazul unui un hard disc Seagate Expansion, care adoarme automat după 2 minute, am pus în KDS un timp de 110 de secunde. Avantajul folosirii unui launch agent este acela că, odată setat, agentul va fi activ mereu, chiar și după un reboot. Dacă vrem să dezactivăm agentul anti‑sleep, atunci apăsăm butonul „Let a drive sleep”.

Ce mă mai bucură pe mine în cazul KDS este faptul că poate ține treaz chiar și hard discurile conectate la Airport Extreme și accesate prin rețea. Una peste alta, un progrămel de nota zece.

Într‑un articol anterior am arătat ce performanțe remarcabile poate avea playerul video CorePlayer pe Mac–urile cu procesoare PowerPC G5. Acesta a făcut posibilă redarea fluidă chiar și a celor mai solicitante (pentru procesor) clipuri HD 1080p. Astăzi însă chiar vom vedea imposibilul posibil: cum poate un iBook G4 să redea un clip 1080p. Da, ați citit bine: FullHD pe un iBook G4. Nu vă vine să credeți? Citiți mai departe.



Îmi este greu să înțeleg de ce acest CorePlayer nu a beneficiat până acum de o prezență mai consistentă în publicațiile despre Mac OS X. Nu țin minte să fi citit vreun review nicăieri, nici măcar să fi fost amintit așa, în treacăt. Cu atât mai mult cu cât CorePlayer merge și pe Mac‑urile cu procesoare Intel, iar cele din primele generații (Intel CoreSolo sau CoreDuo) nu au performanțe strălucite la redarea video.

Dar nu ai nevoie de procesor cu Intel pentru a vedea un film HD: un G4 este suficient, așa cum demonstrează filmul de mai jos.



N-am crezut că se poate până nu am văzut cu ochii mei. Clipul 1080p testat a rulat aproape perfect în CorePlayer pe iBook, având un frame rate ceva mai mic decât normalul, însă perfect vizionabil. Țineți minte că vorbim totuși de un fișier H.264 de 8,9 Mbit/s.

Pe de altă parte filmele 720p se văd fără cusur în CorePlayer pe acel computer.

Source