Command-Blog

NOTĂ: Scriu acest tutorial în engleză, pentru că s-ar putea să fie util pentru o audiență mai largă.

If you're a web developer and want to use Sass and Compass on a PowerPC Mac, read on, this may help you.

I have a 17" PowerBook G4, the very last model made by Apple, with the "hi-res" screen and upgraded to the max. Despite its age, that PowerBook is still a nice computer. Obviously is no speed demon, but I am still using it quite often for designing print and web stuff. It's running Mac OS X 10.5.8, Adobe CS4 apps, Textmate, CSSEdit, and that's enough for a more than decent workflow, especially for lightweight web coding like HTML, CSS and Javascript.

The problem is with the fancy new web stuff like Sass and Compass. For whatever reason Sass doesn't work with Ruby 1.8.6, which is the version installed by default on Leopard. So the only solution to make it work is to upgrade Ruby to a newer version.

Now, I should mention I am not a programmer. I searched the web trying to learn how to upgrade Ruby on PowerPC Macs. I did find some tutorials, but all my attempts failed because each time I tried, I had to compile something. And each time I tried compiling something, I got all kinds of errors I didn't understand.

Today I found a solution which finally worked on my PowerBook. Here is what you need to do if you're running Mac OS X Leopard 10.5.8. As I said, I am not a programmer, so I can't fully explain most of the things below. Use this tutorial at your own risk! You may break something, so be sure to have backups of all the data you care about before doing this.

1. Install Xcode 3.1.4. This is the last version of Xcode for Leopard PPC. You can find it on Apple Developer website (you'll need a free developer account). Click on Resources link at the top of the page, then under OS X click on Downloads. You'll see a page with all the downloads available, just search for Xcode 3.1.4 and you'll find it. Download the DMG (it's big, almost 1 GB) and install Xcode.

2. Our main goal is to install RVM, the Ruby Version Manager, but in order to do this, first you'll need to upgrade bash. Or at least that's what the RVM installer told me. Here's how i did it (got help from here) using the following commands in Terminal.

- Download bash 4.0:

curl -O ftp://ftp.cwru.edu/pub/bash/bash-4.0.tar.gz

- Unpack, build and install (run each command separately, one after another):

tar xzf bash-4.0.tar.gz
cd bash-4.0
./configure && make && sudo make install

- At this point, if you were lucky and didn't get any errors during the previous step, you have to configure the new shell by running something like this:

sudo bash -c "echo /usr/local/bin/bash >> /private/etc/shells"

then

chsh -s /usr/local/bin/bash

Now you should quit and reopen the Terminal, then check if the new bash is in use:

echo $SHELL

If everything worked fine, the above command will return the string "/usr/local/bin/bash". And you can check the bash version like this:

echo $BASH_VERSION

and the answer you're looking for is "4.0.0(1)-release", which means you have successfully upgraded bash!

3. Now we can install RVM:

curl -L https://get.rvm.io | bash -s stable

Pay attention at the end of the installation, you'll see a message saying something like this:

To start using RVM you need to run 'SOME_COMMAND'

Copy that SOME_COMMAND (without the apostrophes) and run it in Terminal.

4. Okay, time to build and install a new Ruby! There are several versions of Ruby available, I picked 1.9.2:

rvm install 1.9.2

This will take some time, just be patient and let it do its things. Hopefully at the end you'll get a message saying something like:

Install of ruby-1.9.2-p320 - #complete

RVM does not overwrite the Ruby which came installed with the system, so we need to activate the "new Ruby" like this:

rvm use 1.9.2

And then you can check which version of Ruby is active:

ruby -v

The answer you're looking for looks like this:

ruby 1.9.2p320 (2012-04-20 revision 35421) [powerpc-darwin9.8.0]

That's it! You have just upgraded your Ruby, and now you can install Sass and Compass!

gem install sass

gem install compass

Sunt unul dintre cei care nu vor să instaleze Flash în OS X. Pur și simplu nu am nevoie de Flash: nu joc joculețe Flash, nu vreau să văd reclame în Flash și știu că toate siturile pentru video sharing merg și fără Flash. Toate, cu excepția YouTube, care din nu știu ce motive a început să facă figuri în ultimul timp. Din ce în ce mai des, când încerc să vizionez anumite filme primesc mesajul că trebuie să instalez Flash.



Înainte știam că acest mesaj apare doar atunci când cel care a încărcat filmul nu a dorit să-l facă disponibil și pentru dispozitivele mobile. În aceste cazuri YouTube nu mai crează versiuni MP4, care merg pe iPhone, iPad și pe computerele care nu au Flash. Acum însă, toate filmele la care mi se cere Flash, au și versiuni MP4 (am verificat), deci nu ar trebui să existe probleme la vizionarea lor. Și totuși multe dintre ele nu merg.

Rezolvarea se numește YouTube5. Este vorba de o extensie Safari care înlocuiește playerul YouTube cu un altul care chiar merge. Ca bonus ni se oferă posibilitatea de a descărca filmele pe computer. Extensia funcționează și în cazul Vimeo sau Facebook Video. Merge chiar și pe computerele vechi cu procesor PowerPC și Safari 5.

Unitatea mea optică de la Mac Mini îmi făcea probleme de mai multă vreme, în sensul că nu mai vroia să citească unele discuri. Le arunca afară, după ce se chinuia câteva secunde învârtindu-le de pomană. Aseară, fiind pus în imposibilitatea de a viziona un DVD, am decis să iau măsuri și să încerc să o curăț. Pentru că, de cele mai multe ori în astfel de situații, problema vine de la lentila capului de citire, care în timp se murdărește și trebuie curățată.

Neavând la îndemână nici spray-ul cu aer comprimat (pe care-l folosesc de obicei), și nici acel disc special pentru curățat unități optice, am folosit o metodă pe care o citisem mai demult pe undeva. Iată despre ce e vorba.

Se folosește un card (sau ceva asemănător unui card) și o cârpă dintr-un material nu prea gros, care nu lasă scame. Eu am folosit o cârpă pentru curățat ochelarii. Fiind destul de subțire, am pus-o în două.



Se pliază cârpa pe card, pe ambele fețe, așa ca în poza de mai jos:



Opțional puteți umezi cârpa cu puțin alcool. Eu am folosit un spray pentru curățat monitoarele. Apoi introduceți acest "instrument pentru curățat" în fanta unității optice, în zona în care se află capul de citire. La Mac Mini capul se află în partea din stânga a fantei, undeva cam la 3 cm în interior. Bănuiesc că la fel e la toate computerele Apple cu unități optice slot load (Macbook, MacBook Pro, iMac). Mișcați cardul înainte și înapoi, eventual ridicați-l foarte puțin în sus astfel încât vârful din interiorul unității să facă contact cu lentila. Nu forțați și aveți mare grijă să nu se agațe cârpa și să rămână înăuntru.



La mine operațiunea a reușit după trei sesiuni de curățare. La prima încercare, pe cârpă mi-au rămas două dungi groase de praf! Important e că acum unitatea optică funcționează din nou.

Săptămâna asta am folosit din plin trei lucruri pe Mac.

Opțiunea "Dosar nou cu selecția" din Finder

A apărut pentru prima dată în OS X Lion, dar eu unul nu am folosit-o niciodată până acum. De data asta am avut de sortat câteva sute de fișiere adunate de-a valma într-un director. A trebuit să fac mai multe grupuri separate de fișiere, fiecare grup în directorul său. A mers repede: am selectat câteva fișiere, apoi am apăsat Cmd-Ctrl-N și gata. Șmecherie măruntă dar folositoare.

iFlicks

Am mai zis-o și cu alte ocazii: iTunes este cel mai bun software pentru managementul fișierelor media, iar cei care zic altceva ori nu l-au încercat, ori nu știu să-l folosească. (Cine încă își organizează manual MP3-urile în foldere și ascultă albumele dând dublu clic pe un M3U, trăiește în Evul Mediu.)

De când am Apple TV și iPad, îmi țin și colecția de filme și seriale tot în iTunes, iar iFlicks îmi este absolut in-dis-pen-sabil pentru că face două lucruri: (1) ia automat de pe net și pune în fișierele video toate informațiile metadata ale filmelor și serialelor, și (2) transcodează MKV-urile în M4V fără reconversie video, convertind doar sunetul dacă e necesar. Nu se pierde nimic din calitate (ca la o reconversie) iar procesul durează numai câteva minute pentru un film mare, nu ore întregi. Superb. Există și metode gratuite pentru a face aceleași lucruri, dar sincer nu merită bătaia de cap. Nota zece pentru iFlicks.

P.S.: Dacă e musai, iFlicks poate face și conversie video.

iSubtitle

Și ca să închei tot pe tema managementului fișierelor în iTunes, niciun film nu e complet dacă nu are subtitrare românească, englezească sau în ce limbă vreți voi. Iar iSubtitle adaugă în fișierele video subtitrări compatibile cu iTunes, Apple TV și iPad. E cea mai bună aplicație de acest gen.

Voi descrie în cele ce urmează o metodă prin care puteți folosi Dropbox sau Google Drive împreună cu aplicațiile suitei iWork pentru iPad sau iPhone. Ideea e să putem deschide/salva direct din Pages, Numbers sau Keynote, fișiere stocate "in the cloud", folosind servicii altele decât iCloud.

Deoarece Apple nu oferă integrare directă cu Dropbox sau Google Drive, va trebui să folosim un serviciu intermediar, numit Otixo. Ce face Otixo: centralizează accesul la fișierele din conturile noastre Dropbox sau Google Drive (și nu numai), apoi oferă acces la toate aceste fișiere prin intermediul protocolului WebDAV. Aici e toată șmecheria, pentru că iWork poate deschide și salva fișiere aflate pe servere WebDAV.



Utilizarea Otixo este simplă. Ne facem un cont gratuit (care include un trafic de date de 2 GB pe lună), după care adăugăm în setări serviciile cloud pe care dorim să le accesăm prin intermediul Otixo. Apoi, în orice program din suita iWork pentru iPad sau iPhone, vom folosi opțiunile Copy from WebDAV (pentru a aduce fișiere din cloud) sau Copy to WebDAV (pentru a salva fișiere în cloud).



Setările serverului WebDAV Otixo sunt:
- Nume server: dav.otixo.com
- Username și parolă: cele cu care v-ați înregistrat pe otixo.com

După ce v-ați logat, veți putea descide și salva fișiere oriunde în Dropbox sau orice alt serviciu de tip cloud pe care l-ați adăugat în Otixo.



Față de iCloud, această soluție are dezavantajul că nu permite o sincronizare automată a documentelor. Dacă, de exemplu, am copiat în Pages un fișier Word din Dropbox și l-am modificat, va trebui să-l salvăm manual înapoi în Dropbox după ce am făcut toate modificările (pentru asta în Pages apăsăm pe cheia din dreapta-sus a ecranului, apoi folosim opțiunea Share and Print → Copy to WebDAV).

Am descoperit din întâmplare chestia asta: fotografiile sau filmele de pe camere foto, iPhone sau iPad pot fi importate și cu Preview. Conectați dispozitivul la computer, deschideți Preview, accesați meniul File și undeva mai jos veți vedea opțiunea "Import from...". Va apărea o fereastră cu toate pozele/filmele de pe cameră, de unde le puteți trage în Finder.

Să presupunem că am două directoare cu același nume, în două locații diferite pe disc. Vreau să le comasez (engleză: merge), adică să copiez directoarele unul peste celălalt, în următoarele condiții:

• să adaug în directorul-destinație toate fișierele din directorul sursă, cu tot cu structura de subdirectoare;
• dacă există deja fișiere cu același nume și aceeași cale, ele să fie înlocuite cu cele din directorul-sursă.

M-am lovit de chestia asta atunci când a trebuit să fac un software update pentru o aplicație web care funcționează într-un server MAMP. Trebuia să iau pachetul care conținea doar fișierele actualizate și să le comasez cu cele existente.



Dacă încercați să faceți în Finder chestia asta, trăgând cele două directoare unul peste altul, veți avea surprize. Da, teoretic, începând cu Lion, Finder ar trebui să știe să comaseze directoarele, însă e o facilitate implementată atât de prost, încât nu merită discutată. Totuși, pe scurt: comasarea din Finder merge uneori, și atunci numai în cazul copierii fișierelor.

Soluția a venit - de unde altundeva? - din Terminal. Ca de obicei în cazul liniei de comandă, și aici există cel puțin două sau trei moduri diferite de a face același lucru, însă îl voi prezenta pe cel mai simplu: comanda ditto. Mai exact:

ditto director-sursă director-destinație

Asta e tot. Pentru mai multe detalii despre ditto, folosiți ca de obicei manualul:

man ditto

Într‑un articol mai vechi vorbeam despre BetterTouchTool și facilitatea sa de lucru cu ferestrele, care amintea de Aero Snap din Windows 7. Dacă doriți opțiuni mai avansate pentru managementul ferestrelor, atunci iată câteva sugestii de aplicații dedicate acestui task, disponibile pentru Mac OS X și care s‑ar putea să vă fie de ajutor.

Încep cu SizeWell, un plugin SIMBL care excelează prin opțiunile sale de redimensionare și poziționare a ferestrelor. Este gratuit însă necesită instalarea SIMBL, un „application enhancement” care permite adăugarea de facilități suplimentare în aplicațiile Cocoa. În loc să povestesc eu ce poate face SizeWell, mai bine urmăriți acest film.


SizeWell funcționează în Leopard și Snow leopard (cu mențiunea că nu are efect asupra ferestrelor aplicațiilor Carbon, cum ar fi Finder în Mac OS X 10.5 sau iTunes).

Continuăm cu DoublePane, o aplicație disponibilă în Mac App Store contra sumei de 2,39 euro. DoublePane e util în cazul în care obișnuim să lucrăm deseori cu două ferestre poziționate una lângă alta pe ecran. Cu un clic (sau cu scurtături de tastatură) putem muta o fereastră în jumătatea stângă a ecranului, iar cu alt clic umplem cealaltă jumătate cu fereastra a doua.



Trecem mai departe și găsim două aplicații care oferă mult mai multe opțiuni pentru poziționarea ferestrelor pe ecran. Una ar fi Divvy, care costă 10,99 euro în Mac App Store. Divvy este o aplicație elegantă, care vine cu o facilitate interesantă: ne oferă un caroiaj în care desenăm cu mausul zona din ecran pe care dorim să se așeze fereastra activă a unui program. E mai dificil de explicat în cuvinte, așa că vă recomand să urmăriți acest screencast, unde veți vedea toate facilitățile pe care le oferă Divvy.

Dacă 11 euro vi se pare mult atunci încercați aplicația Moom (4,99 euro în Mac App Store), care afișează un meniu cu opțiuni de repoziționare a ferestrei în diferite părți ale ecranului atunci când trecem cu mausul deasupra butonului verde.




Cei care preferă să lucreze cu tastatura vor găsi opțiuni pentru configurarea unor scurtături pentru funcțiile oferite de Moom.
Personal prefer Moom pentru că nu e scump și oferă setul de facilități optim pentru mine, însă vă recomand să testați versiunile demo ale acestor aplicații. Deși în principiu toate fac lucruri asemănătoare, există deosebiri mai mari sau mai mici care nu pot fi evaluate decât prin prisma preferințelor și obișnuințelor fiecărui utilizator.

Dacă atunci când vreți să instalați driverele Bootcamp în Windows 7 (x64) primiți eroarea „Bootcamp x64 is unsupported on this computer model”, procedați astfel:

• Bootați în Windows 7 și introduceți DVD-ul cu Snow Leopard.
• În fereastra care apare, apăsați „Open folder to view files” (sau „Deschidere folder pentru vizualizarea fișierelor”, dacă aveți sistemul în limba română) pentru a putea accesa conținutul DVD-ului.
• Navigați în directorul Bootcamp → Drivers → Apple unde veți vedea un fișier numit Bootcamp64. Acesta conține driverele pe 64 de biți.
• Clic dreapta pe acel fișier și alegeți opțiunea „Troubleshoot compatibility / Depanare compatibilitate”.
• Pe ecran apare o nouă fereastră în care, după câteva secunde, veți vedea un buton „Start the program / Pornește programul”. Îl apăsați și astfel driverele se vor instala. Nu uitați să le actualizați după instalare!

Explicație. Și de această dată este vorba de o limitare arbitrară impusă de Apple, care dorește ca utilizatorii să instaleze Windows 7 x64 numai pe computerele mai recente (lista e aici). De ce n-ar merge un sistem de operare pe 64 de biți și pe un Mac mini din 2009, de exemplu, care are procesor Intel Core2Duo? Uite că merge, iar driverele se instalează și funcționează bine-mersi folosind procedura de mai sus (găsită aici).

Videoclipul de mai jos a fost realizat cu Keynote ’09 și iMovie ’11. Da, ați citit bine, e vorba de Keynote, programul care ar trebui să fie o alternativă la PowerPoint și nicidecum o aplicație pentru efecte video. Și totuși: în Keynote avem efecte animate, avem tranziții spectaculoase, avem și export video. De ce să nu punem la treabă aceste facilități, nu pentru o prezentare business, ci pentru un filmuleț?



Dacă efectele disponibile în iMovie nu ne ajung sau nu sunt potrivite pentru scopul nostru, putem apela la Keynote, care ne oferă posibilități mult mai mari pentru a lucra cu imagini, text și alte tipuri de obiecte. Pentru acest tutorial ne propunem să realizăm un mic videoclip în care vom suprapune câteva imagini și un titlu peste un clip care rulează în fundal. Animațiile le vom realiza în Keynote. Să trecem la treabă!



1. Vom crea mai întâi animațiile în Keynote. Facem o nouă prezentare având grijă ca dimensiunea slidurilor să fie egală cu cea a filmului final. În cazul nostru vrem să facem un film HD 720p, deci alegem 1280 x 720 pixeli.



2. Alegem pentru fundal culoarea verde. De ce tocmai verde? Pentru că de fapt în final fundalul trebuie să fie invizibil, iar iMovie poate elimina automat fundalurile care au culoarea verde. Cei care au cunoștințe de editare video știu despre ce e vorba (“chroma key”). Dacă verdele nu vă place atunci puteți folosi și albastru, însă nu altă culoare, doar verde sau albastru în cazul în care doriți un fundal transparent.



3. Adăugăm câteva poze pe primul slide. Apelăm la efectele “build in” pentru ca pozele să intre în scenă într-un mod interesant. Atenție la parametrul “Start build”: îl setăm astfel încât animațiile să se succeadă automat una după alta, și nu la clicurile de maus.



4. Duplicăm primul slide. Dorim ca pozele noastre să-și modifice poziția inițială și să se mute în josul ecranului. Așadar pe slidul 2 mutăm pozele în noile poziții și scoatem efectele aplicate pe ele anterior. Mai adăugăm și un titlu, pe care îl introducem în scenă cu un efect animat.



5. Selectăm primul slide și îi aplicăm tranziția numită “Magic Move”. Astfel Keynote va genera automat animația pozelor.



6. Pentru ieșirea din scenă a obiectelor, folosim animații “Build Out”. Le putem adăuga tot pe slidul 2, sau putem face un slide separat pentru scena de ieșire (așa cum am făcut eu).



7. Când animațiile Keynote sunt gata, exportăm prezentarea sub formă de fișier video QuickTime (File > Export).



8. Trecem acum în iMovie. Facem un nou proiect widescreen și importăm într-un nou event clipul creat cu Keynote și cel pe care dorim să-l folosim în fundal.



9. Avem grijă ca în preferințele iMovie să activăm opțiunea “Show Advanced Tools”, care este necesară pentru a putea folosi opțiunea “Green Screen” (sau chroma key) de care vorbeam mai sus.



10. Tragem în fereastra proiectului clipul de fundal.

http://command-n.ro/.../2011/05/11.jpg

11. Peste clipul de fundal tragem filmulețul făcut cu Keynote. Vor apărea mai multe opțiuni, dintre care alegem “Green Screen”. Vom observa apoi că fundalul verde din clipul Keynote a dispărut.

http://command-n.ro/.../2011/05/12.jpg

12. În acest moment micul nostru film este gata. Nu mai rămâne decât să-l exportăm în formatul dorit, folosind opțiunile din meniul Share.