Command-Blog

Chiar dacă au trecut vreo 7 ani de când lucrez zilnic numai și numai pe Mac OS X, mi se întâmplă să mai descopăr câte o chestie prin sistem, de a cărei existență habar nu aveam. Uneori e vorba de lucruri minore, alteori descopăr facilități vechi de când lumea și extrem de utile. Oricum ar fi, mă bucur să văd că încă mai am de explorat destule locuri prin sistem. Am adunat în acest articol opt șmecherii utile din Mac OS X care de obicei se lasă mai greu descoperite.1. Știați că puteți trage fișiere sau foldere din Finder în ferestrele de Open și Save?

Șmecheria este foarte utilă de exemplu atunci când sunteți într-o aplicație oarecare și doriți să salvați un fișier într-un folder pe care-l aveți deja deschis în Finder. Trageți folderul în fereastra Save și astfel săriți direct la destinație, fără să mai navigați prin directoare.

O altă chestie legată de fereastra Save: dacă doriți să creați un folder nou și nu apare butonul „New Folder” în fereastră, folosiți scurtătura Command-Shift-N. Merge.

2. Iconurile proxy.



Iconurile pe care le vedeți în bara de titlu a ferestrelor nu au doar un rol decorativ, ci și unul funcțional:

• Vreți să copiați undeva în Finder documentul pe care-l aveți deschis? Țineți apăsată tasta Alt și trageți proxy-ul din bara de titlu în folderul dorit.
• Dacă dați clic pe proxy ținând apăsată tasta Command veți vedea ierarhia directoarelor în care se află fișierul respectiv.

3. Cum ascundem toate ferestrele aplicațiilor deschise?

Simplu: ținem apăsate tastele Command și Alt și dăm un clic pe desktop. Este soluția de urgență atunci când vreți să scăpați de aglomerația de pe ecran. Fiți fără grijă, niciun program nu se închide, ci doar se ascunde până dați un clic pe iconul său din Dock. Această șmecherie e veche de când lumea, mai precis din vremea lui Mac OS Classic.

O scurtătură similară pentru a ascunde doar ferestrele aplicației active: Alt-clic pe desktop.

4. Command-săgeată în jos, scurtătura magică cu care deschidem fișiere sau aplicații.

Mi-au trebuit vreo patru ani de lucru cu Mac OS ca să descopăr în sfârșit cum pot deschide un fișier din tastatură (despre redenumirea fișierelor cu Enter am aflat în primele zece minute...) Faceți așa: selectați fișierul în Finder și apăsați Command ↓

5. Cum închidem rapid programele cu Command-Tab și Q?

Cred că știe toată lumea de scurtătura Command-Tab care permite trecerea de la o aplicație la alta. Dacă vreți să închideți rapid un program procedați astfel: ținând mereu apăsată tasta Command pe durata operațiunii, apăsați Tab în mod repetat până selectați iconul aplicației dorite, apoi apăsați Q pentru a o închide.

6. Alt-clic pe iconițele din menu bar pentru informații ascunse



Încercați un Alt-clic pe iconița Airport și pe cea cu volumul din menu bar pentru a descoperi niște informații ascunse. Șmecheria cu iconița de volum este utilă atunci când aveți mai multe dispozitive audio conectate la Mac: le puteți activa rapid din menu bar.

7. Stationery pad? Ce-i aia?



Aveți un document pe care-l folosiți pe post de șablon în mod regulat? Atunci mergeți în Finder, selectați-l și apăsați Command-I. În panoul General bifați „Stationery pad”. Rezultatul? De fiecare dată când îl veți deschide, programul va crea o copie pe care puteți s-o modificați după dorință, fără a afecta originalul. E încă o facilitate străveche din Mac OS.

8. Command-clic deschide foldere.



Dacă dați Command-clic pe unul dintre rezultatele căutării cu Spotlight, se va deschide folderul care conține acel fișier, iar fișierul va fi selectat. La fel se întâmplă și atunci când dați Command-clic pe un fișier aflat în stack-urile din Dock. Un clic simplu pe acel fișier îl va deschide; folosiți acest truc dacă nu intenționați să deschideți imediat fișierul dar doriți să ajungeți la el în Finder.

Source

Fiindcă am amintit în articolul anterior despre BetterTouchTool și facilitatea Aero Snap din Windows 7, iată un alt program al cărui unic scop este implementarea pe Mac OS X a câtorva particularități ale Aero. Trebuie să recunoaștem că Microsoft a venit cu câteva lucruri interesante legate de managementul ferestrelor în Windows 7. De ce să nu le folosim și pe Mac, dacă sunt utile? HyperDock ne poate fi de folos în acest scop.Aero este denumirea interfeței grafice din Windows 7. Plină de transparențe și umbre (cam exagerate, după părerea mea), Aero are însă o facilitate de lucru cu ferestrele denumită Aero Snap, prin care, dacă tragem o fereastră la marginea ecranului, ea se redimensionează pe jumătate de ecran sau pe tot ecranul. O asemenea facilitate este utilă de exemplu atunci când dorim să aranjăm rapid două ferestre una lângă alta.

O altă chestie utilă din Aero este afișarea unor imagini în miniatură a ferestrelor atunci când ținem cursorul deasupra butonului programului din taskbar. Dacă un program are mai multe ferestre deschise, atunci această facilitate ne ajută să trecem direct la fereastra care ne interesează.

HyperDock aduce aceste facilități din Windows 7 pe Mac OS X, dar și câteva lucruri în plus. Să vedem:

• Dacă tragem o fereastră la marginea de sus a ecranului, aceasta se mărește full-screen.
• Dacă tragem fereastra la marginea de jos, ea va ocupa jumătatea de jos a ecranului.
• O fereastră trasă la marginile din stânga sau dreapta se va redimensiona astfel încât să ocupe jumătatea corespunzătoare de ecran.
• Redimensionărle nu au loc instantaneu, ci cu o mică întârziere pentru a evita comenzile false.
• Ferestrele redimensionate prin metodele de mai sus revin la mărimea inițială atunci când sunt mutate din nou.
• Folosind combinații potrivite de taste, putem muta și redimensiona ferestrele apucând și trăgând cu mausul din orice zonă a ferestrei. Asta este o chestie excelentă.
• Și bineînțeles, avem și previews ale ferestrelor dacă ținem cursorul pe iconurile din Dock. Cu mențiunea că iCal și iTunes beneficiază de facilități speciale: la iCal putem vedea următorul eveniment din calendar, iar la iTunes coperta albumului și controalele pentru melodia care este redată.

HyperDock costă $10 și are dezavantajul că, odată ce te-ai obișnuit să lucrezi cu ferestrele în stilul Aero, e cam greu să te mai dezobișnuiești. E un utilitar perfect pentru cei care au trecut la Mac OS X de pe Windows 7 și pentru cei care vor ceva mai multe de la interfața grafică de pe Mac.

Source

Dacă lucrați des cu un trackpad, fie cu cel de pe un laptop, fie cu un Magic Trackpad, atunci există o aplicație, numită BetterTouchTool, care vă poate îmbunătăți radical modul de lucru. Sunt sigur că mulți dintre voi ați auzit deja de ea, dar merită pomenită aici.



Cele mai recente computere portabile lansate de Apple au trackpaduri performante care permit executarea unor comenzi prin intermediul gesturilor „multitouch”, efectuate cu două sau mai multe degete (sursa de inspirație fiind, desigur, iOS). La fel este și Magic Trackpad, care funcționează cu orice Mac, inclusiv cu cele staționare. Însă numărul acțiunilor multitouch recunoscute de driverul sistemului (System Preferences → Trackpad) este foarte mic, iar acestea nu pot fi modificate (cu foarte mici excepții).

BetterTouchTool joacă rolul unui driver alternativ care oferă posibilități aproape nelimitate pentru a crea acțiuni noi bazate pe gesturile multitouch. E un program creat de Andreas Hegenberg și aș vrea să spun că-și merită toți banii dar nu pot, pentru că e gratuit! Cu BetterTouchTool putem atribui unei acțiuni multitouch efectuată pe trackpad, un shortcut dintr-un program oarecare sau o acțiune predefinită. De exemplu folosind BetterTouchTool pot acum să navighez printre taburile deschise în Safari, ținând apăsată tasta Ctrl și folosind gestul swipe cu trei degete. Mi se pare un pic mai comod decât scurtătura Ctrl-Tab.



Mai mult decât atât, putem defini gesturi globale, care nu depind de o anumită aplicație. În acest caz un trackpad poate ajunge să se comporte ca un maus cu multe butoane. Cu câte butoane? Păi am numărat 55 de gesturi multitouch diferite recunoscute pe BetterTouchTool (inclusiv unul cu 11 degete!!), aplicabile pe 8 zone ale trackpadului. Dacă le combinăm cu cele patru taste de control (fn, Ctrl, Alt, Cmd) ajungem la... dar mai bine las pe alții să calculeze.

Iar dacă aveați impresia că BetterTouchTool funcționează numai cu un trackpad, vestea bună e că îl puteți folosi cu Magic Mouse și cu orice tastatură sau maus. Desigur, funcțiile disponibile variază de la caz la caz.

Ar mai fi de menționat faptul că BetterTouchTool are o grămadă de setări avansate pentru trackpad și maus. În figura de mai jos puteți vedea doar câteva.



Și încă un lucru: BetterTouchTool oferă o facilitate pentru ferestre asemănătoare celei denumite „Aero Snap” în Windows 7. Puteți vedea în filmul de mai jos despre ce e vorba.

[url="http://youtu.be/WR3EmK3K5H4"]http://youtu.be/WR3EmK3K5H4[/url]


Source

Dacă vreodată ați încercat să deschideți un fișier CSV în Numbers iar programul nu a importat cum trebuie datele într-un tabel, atunci este posibil să vă fi lovit de problema descrisă în continuare. Din fericire avem și o rezolvare.

Se dă așadar un fișier CSV simplu, care arată în felul următor:

[caption id="attachment_32" align="alignnone" width="272" caption="Fișierul original CSV"][/caption]

Avem deci un tabel cu trei coloane și patru rânduri (incluzând headerul). Sau cel puțin asta ar trebui să afișeze Numbers în mod normal, dar există o situație în care tabelul generat arată eronat, adică așa:

[caption id="attachment_33" align="alignnone" width="319" caption="Se observă formatarea incorectă a tabelului în Numbers"][/caption]

Motivul pentru care Numbers a importat greșit datele în tabel este faptul că nu a recunoscut virgula ca fiind separatorul de coloane în fișierul CSV. Asta se întâmplă dacă în System Preferences → Language & Text → Formats aveți pusă România la „Region”. În limba română virgula este definită ca separator zecimal, iar regula spune că în acest caz pentru delimitarea coloanelor în CSV se va folosi caracterul punct și virgulă. Se pare că Numbers respectă această regulă cu destulă strictețe.

Există două metode de a rezolva problema:

• Se pune US English la parametrul „Region” de mai sus, se repornește Numbers și se deschide din nou CSV-ul. Sau:
• În loc să deschidem CSV-ul cu Numbers, facem un fișier nou și tragem în el CSV-ul din Finder. Programul pare să ignore regula separatorului de coloane la drag-and-drop.

Iar în final tabelul ar trebui să arate așa:

[caption id="attachment_43" align="alignnone" width="331" caption="De data asta tabelul arată bine"][/caption]

În încheiere mai menționez că același lucru se întâmplă și în Excel 2011. Rezolvarea prin metoda de la punctul 1 rămâne valabilă.

Source

"Trucul" despre care voi vorbi este de fapt o nouă facilitate anunțată de Apple chiar astăzi, de care beneficiază utilizatorii de Keynote și iWork.com. Să presupunem că aveți o prezentare făcută în Keynote și vreți să o afișați pe un blog, forum sau orice alt site, în așa fel încât toată lumea să o poată vedea rapid și fără să necesite instalarea Keynote sau PowerPoint. Adică ceva de genul ăsta:
Cum procedăm? Urmăm pașii descriși aici, care în esență ne cer să urcăm prezentarea pe iWork.com, să o facem publică și apoi să luăm codul pentru embedding, pe care-l punem pe situl unde vrem să afișăm prezentarea. Metoda e asemănătoare cu inserarea clipurilor YouTube în pagini web. Simplu și util.

Source

Gălceava dintre Apple și Adobe pe tema Flashului, bată-l vina, își face simțite efectele până în cele mai mici detalii. Ambele companii se înțeapă reciproc și își dau mici ghionturi pe care mulți nu le observă. Dar probabil că undeva la nivel subliminal punctele ochite și lovite se adună.

Astăzi am căutat pe situl Adobe niște broșuri cu descrierea produselor companiei. Printre altele am dat peste un PDF în care sunt prezentate noutățile din Photoshop CS5 (după cum știți, cea mai recentă versiune a programului). Peste tot în broșură sunt puse capturi de ecran cu diverse opțiuni ale programului. Ceea ce mi-a sărit în ochi a fost faptul că toate capturile au fost realizate pe Windows.



Ca fost utilizator de Windows care a tânjit ani de zile după un Mac, am căpătat reflexul de a fi foarte atent la toate lucrurile care au legătură cu Mac OS. Așa am remarcat de exemplu faptul că, cel puțin până acum, materialele promoționale de la Adobe conțineau screenshoturi făcute în marea lor majoritate pe Mac (mă refer aici la programele destinate industriei creative, care în SUA lucrează într-o proporție foarte mare pe Mac). Prin urmare nu aveam cum să nu observ schimbarea brutală din documentul despre Photoshop CS5, schimbare care în mod normal nu ar trebui să însemne nimic. La urma-urmei Photoshop există și pe Windows, nu?

Dar haideți să comparăm documentele vechi cu cele noi. Am descărcat PDF-urile din seria „What's New” pentru suitele CS3, CS4 și CS5, și iată cum au fost făcute capturile de ecran din fișiere:

• Photoshop CS3: Mac (majoritatea)
• Illustrator CS3: Mac + Windows (ușor avantaj pentru Mac)
• InDesign CS3: Mac, exclusiv
• Flash CS3: Mac + Windows

• Photoshop CS4: Mac, exclusiv
• Illustrator CS4: Mac, exclusiv
• Indesign CS4: Mac, exclusiv
• Flash CS4: Mac, exclusiv (!!!)

Vin și documentele de anul acesta, pentru CS5:

• Photoshop CS5: Windows, exclusiv
• Illustrator CS5: Windows, exclusiv
• InDesign CS5: Mac, exclusiv
• Flash CS5: Windows, exclusiv

Așadar e prima dată în ultimii ani când Windows e prezent aproape peste tot în capturile din aceste documente. Decizie de marketing? Lucru absolut întâmplător? N-aș prea crede...

- Măi Tudore... zău, sunt frumoase produsele astea de la Apple, dar spune-mi și mie, ce mare brânză fac în plus de-s așa de scumpe? Uite, de exemplu un iPod: cântă muzică, vede filme. Mare scofală, merg la Metro și iau un MP4 player mult mai ieftin, care face același lucru. Unde-i șpilul, că nu mă prind?

Mărturisesc că până astăzi mi-era cam greu să dau un răspuns convingător la o asemenea întrebare. Chestia cu „designul interesant” nu ține. Trebuia să existe un alt motiv pentru care iPodul a devenit playerul portabil numărul unu în lume. Iar astăzi am înțeles și eu, în sfârșit, că un iPod sau iPad nu pot fi ceea ce sunt fără iTunes Store.

Să recunoaștem: pentru marea majoritate a utilizatorilor de playere portabile din România, aceste produse au rolul de a stoca muzica și filmele adunate cu trudă după zile și nopți de descărcat de pe torrente. Vorbim despre fișiere MP3, FLAC, OGG, MKV, WMV, OGM sau AVI. Cu excepția MP3-urilor, niciunul dintre aceste fișiere nu pot fi folosite pe dispozitivele portabile de la Apple.

Ce om cu scaun la cap ar alege un iPod, când ar putea cumpăra de exemplu un Cowon A3, care știe toate aceste formate digitale și costă mai puțin decât un iPod Touch? Și uite de aia posesorii de iPod sunt văzuți la noi ca niște snobi, fanboys și oameni care n-au ce face cu banii.

Mirajul iTunes Store m-a cuprins complet după ce mi-am luat iPadul. Aproape tot ce doream să ascult și să văd a ajuns dintr-o dată la îndemănă și livrate direct pe iPod sau iPad. Cel mai tare îmi place secțiunea de filme. Cauți, vezi opiniile altora, ai și scorul de pe Rotten Tomatoes. Iar facilitatea de închiriere este fantastică. Am găsit filme decente de închiriat la doar 1 dolar, bani cu care nici măcar o bere nu poți bea la o terasă mai răsărită. Cu un clic închiriez filmul dorit. Să zicem că-l cumpăr de pe Mac. Încep să mă uit la el și după un sfert de oră mă gândesc că vreau să-l văd totuși în pat, pe iPad. Îl mut pe iPad direct din iTunes. Când îi dau play pe iPad, filmul începe exact din locul în care îl lăsasem pe Mac. „Boom”, ar zice Steve Jobs, dar trebuie să recunosc că e grozavă chestia asta. Apoi, după ce se termină perioada de închiriere de 24 de ore, filmul dispare automat de pe device-urile mele. Magic.

Ce om cu scaun la cap și-ar mai bate capul cu torrentele, când muzica și filmele îți pică pe iPod/iPad/iPhone într-un mod atât de ușor și plăcut?

Absența din România a unui iTunes Store pentru muzică și filme face ca toate dispozitivele Apple vândute aici să fie handicapate din start. Le lipsește exact facilitatea datorită căreia ele și-au câștigat imensa popularitate în vest. Dacă ne uităm pe evoluția vânzărilor de iPod vom vedea că explozia s-a produs după deschiderea primului iTunes Store în 2003. Lumea nu a ales un iPod pentru facilitățile sale tehnice, ci pentru ușurința cu care ți-l poți umple cu muzică (și cu filme, în ultimii ani). Asta e chestia pe care românii nu o pot înțelege atunci când vine vorba de succesul iPodului. Nici nu au cum să o înțeleagă dacă nu au avut unde să o experimenteze.

Și încă o chestie. S-a vehiculat pe internet ideea apariției unui App Store pentru Mac. Eu l-aș vedea ca pe un magazin online de unde să-ți poți cumpăra și descărca toate programele de care ai nevoie, ușor și fără să mai cauți aiurea pe net, cu un sistem unic de plată online și de gestiune a licențelor. Și fără să-ți îngrădească achiziționarea aplicațiilor din alte surse. Cred că ar fi o idee bună.

Trei lucruri, pe scurt, despre WWDC 2010.

• Mi-a părut bine să văd un Steve Jobs plin de viață și glumeț peste măsură.
• Deși utilizez relativ puțin serviciile de telefonie mobilă, mai că mi-aș lua un iPhone 4. Motivul este unul singur: display-ul. La 300 și ceva de dpi cred că este, într-adevăr, superb. Ca designer grafic apreciez orice mediu de prezentare a informației care-mi poate afișa textul cu o acuratețe cât mai mare. Un mare regret: îmi pare rău că nu au pus o asemenea bijuterie de display pe iPad. Știu, la versiunea viitoare...
• Este primul an când premiile Apple Design Awards se dau numai aplicațiilor pentru iPhone și iPad. Nimic pentru Mac. Dragă Apple, știu că în ultimul timp o parte însemnată a eforturilor tale se canalizează spre iPhone și restul drăciilor puse în mișcare cu degetul. Îmi place iPadul, îl folosesc zilnic și cred că într-o bună zi urmașii săi vor stăpâni lumea computațională. Dar nu uita un lucru: toate minunățiile astea depind în prezent de un COMPUTER pentru a funcționa. Nimic nou despre Macuri la WWDC? Nimic despre Mac OS X? 10.7 va fi iarăși doar un update minor, la fel ca și 10.6? Păi ce-ar fi să-ți schimbi numele în iApple, măcar să știm o treabă și noi. Apoi pune pe piață o versiune de Mac OS X pentru computere generice, știi tu, alea de le zice lumea Hackintosh. Ca să nu te mai batem la cap cu Macurile astea...

Dacă în primele două părți ale seriei de articole despre depanarea Mac am vorbit despre cum putem depista cauzele diverselor probleme, e timpul acum să trecem la fapte. Adică să vedem ce putem face concret în caz că Macul nostru face nazuri.
Prima și cea mai la îndemână acțiune este restartarea computerului. Poate sună banal, dar un simplu restart poate fi de ajutor în multe situații. Nu cred că mai e nevoie să mai amintesc cum se face restartarea unui computer în mod normal, dar trebuie totuși să aduc în discuție un caz important: ce facem atunci când nu putem restarta computerul?
Nu mai țin minte exact, să fi fost în Leopard sau în Tiger, dar la un moment dat sistemul meu a început să facă o chestie ciudată: întreaga interfață grafică se bloca, cu excepția cursorului de maus. Nu puteam da clic pe nimic iar comenzile de la tastatură nu funcționau. Pe „dedesubt” sistemul lucra, răspundea la pinguri, iar dacă aveam iTunes deschis, muzica mergea în continuare. Această problemă m-a deranjat ani de zile, într-un mod aleatoriu, fără să pot afla cauza. Chiar și astăzi, pe un alt Mac, mi se mai întâmplă, dar mult mai rar. Cred că e un bug vechi prin WindowServer (procesul care se ocupă cu afișarea ferestrelor pe ecran).
Dacă interfața grafică și tastatura sunt nefuncționale atunci putem închide forțat computerul: ținem apăsat butonul pe power timp de cel puțin 5 secunde, până când se oprește cu totul (atenție: dacă-l țineți apăsat prea puțin computerul va face sleep). Eu însă recomand o altă metodă, mai elegantă și mai blândă: restartarea „curată” prin remote login. Are avantajul că sistemul închide frumos toate programele și se restartează normal, ca la carte. Procedăm astfel:

• Mai întâi trebuie să știți că aveți nevoie de un al doilea computer. Nu contează ce sistem de operare are, important este să fie în aceeași rețea cu Macul care va trebui restartat. Și să se poată conecta la alte computere prin SSH. Mac OS X și Linux pot face asta din start. În Windows cred că veți avea nevoie de un client SSH. (Există mai multe opțiuni, eu țin minte că foloseam PuTTY). Puteți folosi chiar și un iPhone sau iPad pentru asta, cu condiția să aveți instalată una din aplicațiile care oferă acces la o interfață tip Terminal cu SSH.
• În al doilea rând, pe Mac va trebui să activați opțiunea Remote Login (System Preferences → Sharing). Evident, veți face acest lucru atunci când Macul funcționează. Eu m-am învățat să activez Remote Login imediat după instalarea sistemului de operare, ca măsură de precauție. Recomand ca în panoul de Remote Login să selectați doar contul de utilizator pe care-l folosiți.

În momentul în care Macul se blochează complet, mergeți pe celălalt computer și încercați să vă logați pe Mac prin SSH. Dacă aveți Mac OS X, deschideți Terminal și scrieți următoarea comandă:
ssh NumeUtilizator@NumeleMacului.local
În cazul meu numele de utilizator fiind „tudor” iar numele Macului „mini”, scriu:
ssh tudor@mini.local
După câteva mesaje de informare, vi se va cere parola contului. O scrieți, dați enter, și apoi dacă totul a mers bine sunteți logați pe Macul cel blocat. Puteți acum să dați orice comandă către sistem, inclusiv cea de restart, care arată așa:
sudo shutdown -r now
Vi se va cere din nou parola, iar în final veți vedea cum computerul blocat se restartează singur-singurel.
Există și cazuri în care blocajul sistemului este atât de avansat încât nici loginul prin SSH nu mai funcționează. Atunci nu aveți ce face decât să opriți forțat computerul.

Source

Sfidând neîncrederea multora, Apple a reușit performanța de a vinde două milioane de iPaduri în numai două luni. Prin comparație, i-au trebuit patru luni pentru a vinde tot atâtea iPhone-uri după lansare. Iată că piața a arătat un interes deosebit pentru acest dispozitiv catalogat de unii ca fiind „doar un iPod Touch mare”.

Dacă însă citim comentariile cititorilor pe marginea articolelor despre iPad, publicate pe siturile românești, găsim iar și iar aceleași imbecilități care apar de fiecare dată când cineva aduce în discuție ceva legat de Apple. Exemple:

„Ipad-ul va fi ca si Windows vista: o porcarie pe care nu o cumpara nimeni.
Un fiasco financiar, in ciuda eforturilor disperate ale apple si ale zecilor de milioane de $ bagati in publicitate: publicul o fi prost dar nu chiar intr-atat.”

„Apple obisnuieste sa plateasca oameni sa stea la cozi la lansarile lor oficiale, sa se calce in picioare,...etc.”
„Mai mare rusinea! S-a tampit lumea de tot. A ajuns sindromul "i" si in Europa. Pe noi o sa ne cam fereasca, noroc cu criza. iPod, iPhone, iPad, iDioti, iSterie”

Și în final, concluzia inevitabilă. Românul e deștept, ceilalți sunt niște proști: „...inseamna ca se confirma inca o data treaba cu nivelul intelectual... ai nostri sunt mai destepti decat ai lor..” Sunt rare situațile în care poveștile despre capra vecinului, strugurii acri ai vulpii și superioritatea intelectuală a românului se îmbină atât de armonios. Nenorocirea e că toate inepțiile astea sunt debitate de oameni - probabil - tineri, care ar trebui să fie mai deschiși către nou și lipsiți de prejudecăți.

Nu spun că iPadul ar trebui să mulțumească pe toată lumea. Ca orice alt obiect, avantajele și dezavantaje sale depind de scopul în care e utilizat și de obiceiurile fiecăruia.

După aproape două luni de utilizare, constat că iPadul meu a intrat în rândul obiectelor de uz cotidian. Îl utilizez în primul rând ca instrument auxiliar activităților mele zilnice: email, navigare web, editare text, schițe și notițe. S-a integrat foarte natural în workflow-ul meu și îmi este realmente util.

Celor pasionați de comparații cu alte dispozitive, le spun că niciun netbook nu poate egala ușurința în utilizare și flexibilitatea unui iPad. Știu, nu o să-i conving pe cei incapabili să vadă altceva decât specificații tehnice. Dar în multe situații am simțit iPadul mai iute și mai eficient decât un computer, deși este cu mult inferior din punct de vedere hardware. Aceasta se datorează modului în care au fost gândite și realizate sistemul de operare și aplicațiile. O contribuție importantă o are lipsa mutitaskingului real (adică așa cum e cel de pe computere). Această deficiență „numărul unu” (în vederea multora) caracteristică iPadului permite sistemului să dirijeze resursele către aplicația activă. Iar pe mine mă lasă să lucrez în liniște fără să fiu tentat să trag mereu cu ochii la alte programe deschise. Rezultatul e că nu am simțit niciodată vreo îngreunare în funcționarea programelor.

Ceea ce încerc eu să descriu aici face parte din conceptul de „user experience” pe care Apple a încercat întotdeauna să-l pună pe primul loc în prioritățile sale (că nu i-a ieșit mereu, asta e altă poveste). Nu toată lumea vrea sau poate să înțeleagă chestia asta; ani de zile singurul mod de a îmbunătăți experiența utilizatorului Windows a fost să facă mereu câte un hardware upgrade. De aici probabil și obsesia pentru specificații și dotări tehnice. Probabil că se vor mai vinde încă vreo douăzeci de milioane de iPaduri pânâ când opinia publică din România va începe să înțeleagă care-i faza cu iPadul ăsta. Sau cu Apple.