Command-Blog

Dacă ideea de a folosi un player audio care arată așa ca în poza de mai sus nu vă sperie, înseamnă că sunteți suficient de aventuroși ca să încercați Neutrino. E un player audio care nu încearcă niciun moment să fie minimalist, dimpotrivă: e un fel de iTunes încărcat cu panouri și opțiuni pentru playback care, ce‑i drept, nu se adresează ascultătorului obișnuit. N‑am să încerc să descriu tot ce poate face acest player, vă spun doar că dacă vă place să vă jucați cu chestii cum ar fi time și pitch warp, reverberații și alte efecte audio (audio units), atunci încercați Neutrino.

Ce s-ar putea să vă sperie este însă prețul: $30.

Source

Deși (încă) nu există vreun model de Mac care să aibe receptor GPS încorporat, începând cu Snow Leopard sistemul de operare Mac OS X are posibilitatea de a determina poziția geografică a computerului, folosindu-se de rețelele WiFi din apropiere. În acest articol vom vedea cum putem să ajutăm sistemul pentru a ne localiza cât mai precis, fără GPS.La ce ajută această facilitate?

Dacă sistemul reușește să detecteze, poziția atunci o va folosi pentru setarea automată a orei, așa cum se poate vedea în System Preferences → Date & Time → Time Zone. E un lucru util pentru cei care călătoresc des.



Prin intermediul tehnologiei CoreLocation, sistemul pune la dispoziția Safari și a altor programe informații privind poziția, care sunt folosite în diverse scopuri. De exemplu există situri sau aplicații care își adaptează anumite porțiuni ale conținutului lor în funcție de zona în care locuiesc vizitatorii.
Dacă aveți suspiciuni cu privire la confidențialitatea datelor privind locația voastră, puteți să dezactivați acest serviciu din System Preferences → Security → General, bifând opțiunea „Disable Location Services”.

Cum putem verifica dacă sistemul a detectat poziția sau nu?

În panoul Date & Time menționat mai sus puteți vedea dacă poziția a fost detectată corect (la nivel de localitate), eronat sau deloc. Pentru a funcționa, serviciile de localizare au nevoie de WiFi activ pe Mac și o conexiune la internet. Precizia cu care este detectată locația depinde de acuratețea datelor primite de Mac OS X de la Apple, și poate varia foarte mult. Să nu vă așteptați la o precizie de GPS, că nu e cazul.

Cum ajutăm sistemul să ne localizeze cât mai precis?

Pentru determinarea poziției, sistemul detectează rețelele WiFi din jur și caută informații despre poziția lor într-o bază de date de la Apple. Aceste date sunt culese de companii care se ocupă cu furnizarea de servicii pentru localizarea geografică. Skyhook Wireless a fost primul partener Apple în acest domeniu, iar Mac OS X se pare că încă folosește datele de la Skyhook pentru localizare. Practic Skyhook culege adresele MAC ale milioane de routere WiFi din întreaga lume, împreună cu poziția lor. Este suficient deci să aveți în vecinătate un router wireless care a fost catalogat de Skyhook pentru ca sistemul de localizare din Mac OS X să funcționeze. Partea frumoasă este că Skyhook ne permite să adăugăm în baza lor de date routerele noastre împreună cu poziția lor geografică. În această pagină putem introduce adresa MAC a plăcii WiFi din routerul nostru, precum și poziția exactă unde ne aflăm, folosind o hartă de la Google Maps.



După ce ați adăugat routerul acolo, va mai dura un anumit timp (câteva zile) până când Skyhook va face modificări în bazele de date, și până când Apple va lua în considerare aceste modificări. În cazul meu cred că după o săptămână de la adăugarea Airportului la Skyhook, sistemul de pe Mac mini a detectat corect poziția.

Skyhook mai pune la dispoziție și un serviciu numit Loki cu ajutorul căruia care vă puteți verifica poziția detectată de sistem.

În încheiere menționez o deficiență a acestui sistem de localizare folosind punctele de acces WiFi: dacă vă mutați în alt oraș și folosiți același router wireless, sistemul va rămâne setat pe orașul anterior până când veți actualiza datele la Skyhook.

Source

Una dintre cele mai frecvente întrebări puse de începători este următoarea: „cum închid forțat un program pe Mac?” Simplu. Dacă în Windows există vestita combinație de taste Ctrl-Alt-Del, pe Mac apăsați Command-Alt-Escape și pe ecran va apărea fereastra de mai jos, din care puteți închide forțat orice program blocat sau care face alte figuri.



Source

De la apariția iPadului pe piață mă tot întreb cum de Apple nu a scos o aplicație pentru managementul ebook‑urilor. Un iBooks pentru Mac mi se pare obligatoriu, mai ales că Apple vinde cărți în format ePub, protejate la copiere prin DRM – tehnologie care le face imposibil de deschis în alte programe. Ebook-readerele de pe Mac sunt puține și lasă mult de dorit în privința calității.Să dau niște exemple. Primul: Calibre, care ar fi un ebook reader cu destule facilități, unde mai pui că e și gratuit. Însă e campion la urâțenie: interfața este un dezastru iar formatarea textului din cărți este oribilă. Al doilea: Adobe Digital Editions, un program făcut cu Flash, prin urmare greoi și cu zero la sută integrare cu Mac OS X.

Nu cred că sunt absurd dacă așteptările mele în ceea ce privește programele pe care le folosesc pe Mac se ridică la cote mult mai înalte decât cele la care ajung programele menționate mai sus.

Ehon însă e din altă clasă. E un program pentru managementul cărților electronice, un fel de iTunes pentru ePub‑uri (și pentru fișiere PDF, CBR/RAR sau CBZ/ZIP - pentru comics; poate deschide chiar și cărți sub formă de foldere cu imagini).



Aplicația arată bine și are cam toate instrumentele necesare pentru o bună organizare a unei colecții de ebook‑uri (foldere, smart folders, taguri, ratings, organizare automată după autori). Metainformațiile cărților sunt bogate și complet editabile. În poza de mai jos apar numai câteva, dar pot fi adăugate încă pe atâtea.



Are și o facilitate de partajare a cărților prin rețea (putem face un server cu cărți în rețeaua locală). Cărțile pot fi citite și în modul full-screen. Până aici nimic de reproșat.

Ce nu-mi prea place mie este modul în care afișează textul cărților.



Dacă aș fi designerul acestei aplicații, aș mări distanța dintre rânduri și aș avea grijă ca niciodată pe un rând să nu fie mai mult de 90-100 de caractere, numărul optim pentru o citire comodă. Așa cum arată acum, mi‑e incomod să citesc niște rânduri atât de lungi; trebuie să îngustez fereastra. În plus aș pune niște margini generoase în stânga și în dreapta, ca să respire un pic textul. Lipsește de asemenea posibilitatea de a schimba fontul cu care este afișat textul (dar putem mări sau micșora textul).

La capitolul minusuri aș mai adăuga lipsa facilității de generare automată a cuprinsului pentru ePub‑uri.

Ehon costă 14,5 euro în Mac App Store. E un preț destul de măricel pentru cineva care citește doar ocazional cărți electronice, dar cred că merită din plin dacă aveți o colecție mare de ePub‑uri și PDF-uri. Facilitățile sale de organizare a cărților sunt excelente.

Source

Ah... fir-ar să fie, a crăpat... și nu salvasem... m-am trezit ieri scrâșnind din dinți cu năduf, când programul în care lucram tocmai își dăduse duhul puțin. Problema mea e că de multe ori îmi dispare reflexul ăla de a apăsa Command-S după fiecare operațiune importantă într-un document. Mai rău, fac un fișier nou, lucrez în el vreo jumătate de oră și abia într-un târziu îmi dau seama că e tot „Untitled”. Și fiindcă m-am ars de câteva ori din cauza asta și tot n-am reușit să mă învăț minte, am decis că e vremea să caut un ajutor.

Și așa am găsit un program gratuit numit ForeverSave Lite care stă deschis în permanență și îmi salvează automat documentele la care lucrez. Eu trebuie doar să adaug aplicațiile în care vreau să salveze și să-i spun cât de des să salveze. Simplu.



L-am pus să salveze din minut în minut și acum nu mai am grija că voi mai pierde vreun document. Practic senzația e aceeași ca pe iPad, unde nu există comanda Save pentru că sistemul are grijă să salveze totul în orice aplicație.

Există și o versiune mai avansată a programului care costă $15 și are în plus un sistem de backup precum și posibilitatea de a salva versiuni multiple ale documentelor. Deocamdată însă versiunea gratuită îmi este de-ajuns.

Source

Iată un domeniu în care nu ducem lipsă de software: clienții pentru Twitter. Oferta este bogată, iar astăzi a mai apărut încă o noutate: Twitterrific 4, creat de IconFactory, specialiștii în iconuri pentru computer. Această nouă versiune s-a lăsat așteptată destul de mult pentru că se cam pusese praful peste versiunea cu numărul 3.

Ce-mi place: interfața, arată modern (dar nu la fel de modern ca Twitter.app - deși am rezerve față de unele decizii luate în proiectarea GUI-ului aplicației oficiale pentru „twitterit”). Ce nu-mi place: Twitterrific 4 nu are suport pentru Growl.

Pentru mine punctul forte al unei aplicații pentru Twitter este rapiditatea cu care îmi descarcă ultimele tweet-uri apărute. Am pus una lângă alta pe desktop Twitter.app, Twitterrific 4 și Echofon și am așteptat sosirea mesajelor. Cel mai bun la acest capitol rămâne Echofon, care face refresh la lista cu tweeturi în secunda în care ele sunt emise de cei la care sunt abonat (grație suportului pentru User Streams API din serviciul Twitter). Twitter.app e pe locul doi (la o distanță infimă) iar pe locul trei este Twitterrific 4, care face refresh numai la intervale prestabilite de timp. Așadar rămân la Echofon dar țin un ochi și pe Twitterrific pentru că tare-mi plac creațiile celor de la IconFactory.

Source

DaisyDisk e o aplicație din categoria celor care analizează spațiul ocupat pe hard disc și ne poate ajuta să aflăm ce fișiere sau aplicații contribuie cel mai mult la umplerea până la refuz a partițiilor noastre. DaisyDisk iese în evidență prin stilul grafic foarte elegant prin care oferă informațiile despre spațiul ocupat pe disc. Trebuie s-o încercați ca să vedeți despre ce e vorba (demo disponibil). Dar altceva vroiam să spun eu: pentru următoarele 24 de ore DaisyDisk poate fi cumpărată din Mac App Store cu prețul de 4 euro, o reducere de 75% față de prețul normal. Cred că merită.

Source

Recunosc că nu sunt mare utilizator de Gmail; am un cont dar îl folosesc doar pentru înregistrarea pe diverse situri și pentru câteva liste de discuții prin email. Asta nu m-a împiedicat să cumpăr cel mai nou client de email lansat pe piață în aceste zile, Sparrow, care este dedicat 100% serviciului Gmail. Da, în versiunea 1.0 Sparrow nu acceptă decât conturi de Gmail (însă va supota conturi generice IMAP începând cu versiunea 1.1).

Integrarea lui Sparrow cu Gmail este cât se poate de completă, programul suportând cam toate giumbușlucurile disponibile în Gmail. Pe mine cel mai tare m-a atras interfața programului, care este puternic inspirată de clientul de Twitter oficial (și de părintele său, pe nume Tweetie). Prin urmare Sparrow arată foarte modern și foarte... Lion, mergând pe trendul aplicațiilor din generația următoare, inspirate de iOS. Nu mai e nevoie să amintesc faptul că Sparrow se integrează perfect și cu toate facilitățile curente din Mac OS X.

Așadar recomand tuturor celor care folosesc serios Gmail să încerce Sparrow. Este disponibil în Mac App Store la prețul de 7,99 euro. În Mac App Store SUA are 75 de ratinguri din care 72 cu 5 stele și trei cu patru stele. Eu abia aștept suportul pentru alte conturi IMAP.

Source

Adobe a lansat ieri versiunea finală a playerului Flash 10.2, care ar trebui să aducă îmbunătățiri serioase de performanță în ceea ce privește redarea clipurilor video. Cu o mențiune: a acelor clipuri care au fost special optimizate pentru tehnologia Stage Video, care oferă suport pentru playback accelerat video. În testele mele se observă într-adevăr o reducere a consumului de procesor. Un clip HD 720p de pe YouTube care solicita procesorul pe undeva pe la 37% într-o versiune anterioară de Flash (10.2.151.49), este redat de versiunea 10.2.152.26 (cea finală) cu numai 18% încărcare pe procesor.

Din păcate, începând cu Flash Player 10.2, Adobe a renunțat la suportul pentru Macurile cu procesor PowerPC, iar eu chiar eram curios să aflu dacă mai pot stoarce un pic de performanță în Flash pe G-urile mele. Ghinion.

Source

Ceea ce vedeți mai sus este o traducere din engleză în cehă efectuată de aplicația Google Translate pentru iOS. Partea grozavă e că nu am scris „that is my house”, ci am spus acea propoziție cu vocea; aplicația a recunoscut-o și a tradus-o. Acum din două, una: fie sunt un vorbitor excelent de engleză (aș vrea eu!), fie Google Translate este cea mai grozavă aplicație pentru traduceri instantanee.

Din păcate Google Translate încă nu oferă suport vocal pentru limba română. Sunt curios cum ar traduce în engleză „decât un sait mișto am brăusuit azi”.

Source