Command-Blog

Cu doar 50 de dolari puteți cumpăra acum de la MacUpdate un excelent pachet compus din 11 aplicații, printre care Parallels Desktop, 1Password, TechTool Pro 5, Mac DVDRipper 2 și jocul Civilizations IV. Este unul dintre cele mai bune bundle‑uri apărute în ultimul timp, o ocazie bună pentru a achiziționa câteva aplicații de top la un preț modic.

Source

Utilizatorii Mac cu ceva experiență știu deja că în Mac OS X există combinația de taste Command-H, cu care putem ascunde orice aplicație (doar o ascundem, nu o închidem). Această comandă este utilă atunci când avem mai multe aplicații deschise și vrem să ne concentrăm atenția doar asupra uneia. Dacă ne trezim deseori în această situație, atunci mult mai ușor este să apelăm la Spirited Away, un program gratuit care ascunde automat toate aplicațiile inactive. Cum funcționează: dacă o aplicație nu este utilizată timp de un anumit număr de secunde (valoare reglabilă, implicit este 60 de secunde), ea este ascunsă automat. Excepție face aplicația activă și cele pe care le selectăm noi din meniul aflat în menubar. Simplu și util.

Source

Compania Ten's Complement anunță că are în dezvoltare o soluție care va aduce sistemul de fișiere ZFS pe Mac OS X. Sistemul lor de fișiere bazat pe ZFS se numește Z-410 și este deja în beta-testing. ZDnet menționează că persoana care ocupă postul de Software Architect la Ten's Complement, Don Brady, a lucrat la Apple. Ne întrebăm dacă Z-410 beneficiază de „binecuvântarea Apple", sau va fi doar un produs comercial oarecare. Deși nu cred că se apucă nimeni să facă un sistem de fișiere fără să aibe siguranța că va fi folosit la ceva.

Reamintim că ZFS este un sistem de fișiere foarte performant, pe care Apple a intenționat să-l utilizeze în Mac OS X acum câțiva ani. Problemele de licențiere între Apple și Sun au oprit acest proiect.

Source

Deși acest articol apare la secțiunea ABC Mac, pun pariu că și utilizatorii mai experimentați vor găsi câteva lucruri noi despre Exposé și Spaces, vizionând video tutorialul de mai sus. Documentându‑mă pentru realizarea sa am învățat și eu câteva trucuri utile, și cred că Exposé și Spaces merită mai multă atenție decât am eu senzația că li se acordă în general. Eu de exemplu nici nu foloseam Spaces până acum, însă mi‑am dat seama cu ocazia asta că e o unealtă foarte bună dacă știi s‑o exploatezi eficient.

Așadar, vizionare plăcută! Și descrieți în comentarii dacă și cum folosiți voi Exposé și Spaces.

Source

Cu ceva timp în urmă Apple a introdus în iOS trei gesturi pentru multitasking, descrise în poza de mai sus. Practic acestea au rolul de a înlocui apăsarea dublă pe butonul Home atunci când vrem să trecem de la o aplicație la alta. Aceste gesturi însă nu au fost activate pentru toți utilizatorii, ci numai pentru programatori, care trebuie să mai testeze un timp funcționarea lor. Există însă o șmecherie (aflată via iPadForum, via Gizmodo) prin care putem activa gesturile multitasking. Pentru asta avem nevoie de Xcode, care trebuie cumpărat și instalat. Apoi procedăm astfel:

• Deschidem Xcode și conectăm iPadul la computer. Va apărea în lista de dispozitive din Xcode.
• Selectăm iPadul și apăsăm butonul „Use for development”.
• Dăm Cancel în fereastra cu care trebuie să ne logăm în contul de developer și ignorăm eventualul mesaj de eroare care poate apărea.
• Mergem pe iPad în Configurări și activăm gesturile multitasking.

În marea majoritate a situațiilor mie îmi este este mult mai ușor să folosesc aceste gesturi decât să tot dublu‑apăs pe butonul Home atunci când vreau să trec de la o aplicație la alta.

Source

Unul dintre lucrurile de care cu siguranță nu ducem lipsă pe Mac OS X este editorul pentru fotografii. Există o grămadă de programe care pot edita în fel și chip imaginile, unele pentru amatori, altele pentru profesioniști. Cert este că atunci când aud că a mai apărut încă o aplicație din această categorie, sunt curios să văd care e motivul pentru care cineva a simțit nevoia să mai facă încă un editor de poze. Așa că astăzi m-am jucat un pic cu Flare, noua creație a celor de la IconFactory și ARTIS Software.Mai întâi să vedem ce nu este Flare: nu este un înlocuitor pentru Photoshop, nu se pot crea layere, nu se poate adăuga text. Este pur și simplu un editor de efecte pentru fotografii și seamănă foarte tare cu editoarele pentru iOS. Încarci o poză, aplici efecte din cele vreo 24 disponibile și apoi o salvezi pe disc, o exporți pe Flickr sau o trimiți prin email. Îți trebuie doar câteva clicuri de maus pentru a crea niște imagini care ți-ar lua minute bune să le faci în Photoshop, cu condiția să te pricepi! Din acest punct de vedere Flare este ideal pentru cei care nu au cunoștințe avansate de editare de imagine. Pentru inspirație există un grup pe Flickr în care se pot vedea exemple de fotografii procesate cu Flare, iar cei care vor să învețe rapid cum se lucrează cu aplicația au la dispoziție o documentație bunicică.



Cei care simt nevoia unor reglaje de finețe vor descoperi că efectele pot fi editate, controalele disponibile fiind destul de avansate, așa cum se poate vedea în exemplul din imaginea de mai sus. Apoi efectele pot fi salvate și eventual trimise altor utilizatori de Flare. De altfel pe situl aplicației au început să apară deja efecte adiționale care pot fi descărcate și utilizate.

O facilitate utilă este Snapshots, cu care putem salva toate modificările aplicate unei imagini la un moment dat pentru a putea reveni la ele sau a fi refolosite ulterior.

Ca punct slab aș menționa faptul că Flare se mișcă un pic cam greoi pe computerele mai slăbuțe. În rest nu prea am ce să‑i reproșez, este o aplicație simplă și distractivă pentru toți cei pasionați de efectele fotografice.

Pentru un timp limitat Flare poate fi cumpărată din Mac App Store la jumătate de preț - numai 8 euro.

Source

De MPlayerX am auzit pentru prima dată anul trecut. Era player video nou apărut (a nu se confunda cu vechiul MPlayer OS X sau cu alte variante cu nume similare), frumușel dar imatur. Iată că acum MPlayerX a trecut de versiunea 1.0 și este disponibil în Mac App Store, având niște review-uri extrem de bune în magazinul american. L‑am încercat și eu și pot spune că a devenit noul meu player video preferat, luându‑i locul vechiului și cam prăfuitului VLC. Nu e un player video perfect, dar MPlayerX arată ca un adevărat program făcut pentru Mac OS X și are câteva facilități interesante. Cei care folosesc un trackpad vor fi bucuroși să constate că pot folosi câteva gesturi pentru a controla playback‑ul (înainte-înapoi), volumul și dimensiunea ferestrei (cu pinch). Pentru cei care folosesc subtitrări cu diacritice: programul încearcă detectarea automată a codării subtitrărilor, iar dacă are dubii ne întreabă ce codare dorim să folosim. Am mai găsit niște controale pentru imagine, grupate într-o fereastră denumită Video Tuner: strălucire, contrast, reglaje de culoare, noise reduction și sharpness. MPlayerX suportă Apple Remote și configurații dual-monitor, în care poți pune filmul pe un monitor iar pe celălalt faci orice altceva.

Ce mi‑a plăcut mie mai tare a fost facilitatea prin care MPlayerX trece automat de la un episod la altul, în cazul în care vă uitați la un serial. Practic pornești primul episod și apoi te uiți până te plictisești...

Source

Sunt un pasionat de muzică și, având o ureche muzicală bunicică, întotdeauna mi‑am dorit să cânt la un instrument. Din păcate n‑am găsit timpul sau dispoziția necesară ca să învăț pianul sau chitara, dar am zdrăngănit la ele ori de câte ori am avut ocazia. Prin urmare n‑am stat pe gânduri nici măcar o secundă aseară, când am aflat că Apple a lansat GarageBand pentru iPad: am cumpărat imediat aplicația (numai 4 euro!) și până după miezul nopții am zdruncinat serios ecranul iPadului, încercând toate instrumentele virtuale de acolo.

Nu voi face un review pentru Garage Band, spun doar atât: este una dintre cele mai frumoase și mai distractive aplicații pe care le‑am văzut pe iPad. Iar dacă nu sunteți atât de neștiutori într‑ale muzicii așa cum sunt eu, puteți să faceți muzică adevărată pe iPad. Vorbesc serios.

PS: Da, Garage Band merge și pe iPad 1.

Source

Aflăm din Chip că ieri, la concursul Pwn2Own din cadrul CanSecWest, Safari a fost primul browser care a fost atacat și doborât de o mână de specialiști în domeniul securității IT. În numai 5 secunde (!) aceștia au utilizat o vulnerabilitate din Safari, prin intermediul căreia au intrat pe un Macbook Air care rula Snow Leopard cu toate update‑urile la zi, au pornit Calculator și au scris un fișier pe disc. Aceasta este, în opinia celor de la Chip, dovada că mitul securității sistemului de operare Mac OS X este unul fals.

Dacă citiți totuși articolul în întregime aflați că echipa care, chipurile (), a spart Safari în numai 5 secunde, a muncit de fapt două săptămâni pentru a găsi această vulnerabilitate, iar la concurs au venit deci cu tema pregătită de acasă, trebuind doar să ruleze scriptul gata făcut. Dar „senzaționalul celor 5 secunde” transformă din păcate știrea într‑una de tip tabloid. Ce s‑a întâmplat la Pwn2Own este departe de a demonstra ceva despre vulnerabilitatea Mac OS X în general.

Le recomand celor de la Chip ca, înainte de a mai face aprecieri legate de securitatea pe Mac OS X, să citească „Scurta istorie malware pe Mac” publicată de cei de la Sophos, pentru a afla cam câte specimene de malware pentru Mac au existat în libertate, în total, vreodată.

Source

Iată problema: copiez un fișier de pe Windows (sau Linux) pe Mac OS X Snow Leopard. În Windows fișierul avea 693 MB, dar în Mac OS X are 726,8 MB. Ce s–a întâmplat, s‑a mărit fișierul în timpul copierii? Se „umflă” cumva datele atunci când sunt copiate pe partițiile pentru Mac OS X? Răspunsul e: nici una, nici alta. Fișierul a rămas neschimbat, diferă doar modul de afișare a mărimii sale, și vom vedea în continuare care este explicația.

Atunci când vorbim despre cantități de date, există două moduri de a exprima mărimile. Primul mod folosește baza 2 pentru calculul multiplilor octeților. Acesta este modul tradițional de exprimare, folosit în Windows, Linux și Mac OS X până la versiunea 10.5. În baza 2, mărimea fișierelor se exprimă astfel:

• 1 KB = 1024 octeți, adică 2 la puterea 10.
• 1 MB = 1.048.576 octeți, adică 2 la puterea 20.
• 1 GB = 1.073.741.824 octeți, adică 2 la puterea 30

Al doilea mod este calcularea multiplilor în baza 10, care are avantajul că este mult mai intuitiv pentru utilizatori. Producătorii de hard discuri au folosit întotdeauna acest mod pentru a afișa capacitatea de stocare. Cei de la Apple au introdus și ei exprimarea în baza 10, începând cu Snow Leopard. Așadar, în baza 10 multiplii folosiți la exprimarea mărimii fișierelor sunt aceiași ca în cazul mărimilor fizice clasice (lungime, greutate):

• 1 KB = 1000 octeți, adică 10 la puterea 3.
• 1 MB = 1.000.000 octeți, adică 10 la puterea 6.
• 1 GB = 1.000.000.000 octeți, adică 10 la puterea 9.

În cazul meu concret, așa cum se vede mai sus, fișierul are o dimensiune de 726.827.008 octeți, lucru verificat și valabil în toate cele trei sisteme de operare. Problema apare numai în cazul afișării mărimii în multipli ai octeților:

• În baza 2: 726.827.008 octeți = 709.792 KB = 693,15625 MB. Asta îmi arată Windows și Linux.
• În baza 10 calculul e simplu. Mutăm virgula cu câte trei cifre la stânga, așa cum am învățat la școală. Avem deci 726.827.008 octeți = 726.827,008 KB = 726,827008 MB. Asta îmi arată Snow Leopard.

Acum că am elucidat misterul, iată și câteva cazuri în care există diferențe de exprimare a mărimilor chiar în interiorul sistemului de operare în Snow Leopard. Aceste diferențe pot ridica semne de întrebare celor care nu știu despre ce e vorba.

• Atunci când am descărcat acel fișier de mai sus, Safari a raportat o mărime de 693 MB, însă în Finder am văzut că are 726,8 MB. Safari: baza 2, Finder: baza 10.
• Un CD blank pe care scrie „700 MB” este raportat în Finder ca având 735,6 MB spațiu liber. Capacitatea inscripționată pe CD este deci exprimată în baza 2. Data viitoare, când aveți de scris un film AVI de 732 MB pe un CD de „700 MB”, comparați cele două mărimi în Finder pentru a afla dacă acel film încape sau nu pe un CD.
• Am vrut să fac în Disk Utility o imagine DMG care să încapă exact pe un CD. Disk Utility mi‑a oferit o opțiune prestabilită de 663 MB, corespunzătoare CD‑urilor de 80 de minute. De ce 663 MB, dacă Finder îmi arată 735,6 MB spațiu liber pe un blank? Așa că am ales să fac un DMG custom cu o mărime de 734 MB, mai apropiată de capacitatea CD‑ului. Eroare: am constatat că DMG‑ul are în Finder 751,6 MB și nu are cum să încapă pe un CD. Deci Disk Utility calculează de fapt mărimile fișierelor folosind baza 2.
• Tot în baza 2 se exprimă și QuickTime 7 atunci când afișează mărimea filmelor în MB sau GB.

Source