106 replies to this topic

[VlAdLlitteram]

Tudor – dacă aș ști cine (nu) sînt acei specialiști poate aș vorbi altfel și aș spune altceva.

Am văzut acum o vreme traducerea unui manual de utilizare pentru un program. Nu dau detalii, dar calificativul indubitabil era: abis de diletantism și de nesimțire. Penibil. L-am întrebat pe editor dacă a verificat cineva traducerea (redactor și/sau specialist). Răpunsul (neoficial, presupun) a venit prompt și clar: „Nici noi nu sîntem proști, dar nu avem timp de asta, și nu dăm doi bani – nici la figurat nici la propriu. Manualul se vinde și așa”.

Apoi: nu pledez pentru invenția de limbă (ca procedeu fundamental, cum e cazul în literatură sau filosofie). Și nici măcar pentru corectitudinea cu mînecuțe (cine nu face greșeli sau nu se joacă uneori cu limba?). Doar pentru adecvarea în localizare, care implică și niște licențe, moderate, mă rog, și corectarea unor obiceiuri de exprimare vechi de 20 și mai bine de ani – nu doar de 15, adică eventual înlocuirea unor măgării cu vocabucle mai potrivite; căci unele sunt doar greșite, altele însă de-a dreptul nedemne de niște profesioniști. Mie unuia mi se pare înjositor să trebuiască să mă exprim profesional într-un limbaj primitiv, inexpresiv, lipsit de nuanțele și distincțiile care îmi sunt necesare ca să mă fac înțeles rapid și clar, și asta numai fiindcă niște puturoși semidocți și suficienți freacă busuiocul pe scaunel de „creative” cu rotíle ergonomice și decretează la miștó cu fițe că asta e situația și merge și așa și ei alte cuvinte nu înțeleg și devin (foarte) agresivi și bățoși, ba chiar sămănătoriști, cînd sînt expuși la un discurs nu mai mult decît adecvat.

Invenția de limbaj nu e o chestie eminescianoargehezianobarbiană. E capacitatea oricărui literat conștiincios de a opera distincții utile, în spiritul limbii, la nevoie – și face parte din meseria oricui scrie – dacă scrie bine – nu doar ficțiune și opinie, nah, ci orice – despre filosofie, despre mecanică ori despre cultivarea porumbului.

De aceea, în oarecum altă ordine de idei, poate că nu faci bine închizind discuția. Pe de altă parte…

… Cattus – discuția asta am avut-o și noi, chiar la început. Noi între timp ne tutuim și ne hîrjonim că ne cunoaștem. Eu sînt însă de acord cu Addicted. Tutuiala asta indistinctă mă revoltă și regula (de regulă pur imaginară) care mă obligă (chiar uneori bătînd eventual obraznic obrazul) să o accept ține pentru mine de un tip de socilaizare care îmi repugnă profund. În mod curios, el se răspîndește viral, fără ca nimeni să știe de ce, cum și la ce bun (mă lovesc de el și în Germania, unde contradicția cu spiritul locului e și mai crasă). Foarte bizar și agasant…

Revenind la temă: să nu fie cu bănat, dar punerile tale la punct vioi-polemice și, desigur, profesorale, nu sînt nici 100% argumente, nici 100% utile iar în multe cazuri, ca acum, sînt nu doar deplasate ci și, zic eu, nedrepte. Citește articolul omului. Merită. Ca și al tău, e o bază de discuție. Am impresia că de atîta dezarmare și consternare în fața fenomenului care mă revoltă și pe mine (vezi mai sus) și îi preocupă și pe ceilalți preopinenți (altfel n-am fi aici) ai ajuns să blochezi reflex prea multe. Think different cinci minute . Ce naiba, discuțind astfel, nu se poate trece niciodată de noțiunile de bază… Roata, praful de oușcă, varza, capra, viezurele…

Addicted – diagnosticul celor care vorbesc cu computerul (mai ales dacă e un Mac) nu e atît de limpede cum spuneți. Lăsînd gluma la o parte (dar nu cu totul), vorbim de Human interface – încă mult înainte ca d-na Kare să fi desenat vacățelușul ;-) Sînt încîntat de ©ăselnița mea de traducere, btw! și voiam doar să o dau astfel de exemplu

Am cîteva comentarii și eventual nevoie de cîteva lămuriri mai ales spre sfîrșitul articolului. Dar poate într-o discuție la obiect.

Aici două remarci generale. Una: afirmațiile categorice sînt deseori greu de susținut și nu servesc bine argumentul principal, fiindcă riscă să ducă pe arătură (din nevoia de a le susține eventual ad absurdum, sau împotriva unor argumente reducționiste, ad absurdum, pe fronturi secundare etc. – dueluri cu faimosul om de paie, etc. etc.). În fond e vorba aici (și aiurea) numai de un acord privind tocmai niște nuanțe! A doua: nu cred că se pot stabili nici aici reguli valabile și deci aplicabile automat de orice ageamiu. Nu există soluții foolproof, „lexicon cu manivelă”, ziceam eu mai sus. De asta repet convingerea că e nevoie de profesioniști care ar fi preferabil să aibă nu numai profil filologic și cultură profesională (de ex. în cazul programelor Adobe, Quark, Office: design, tipografie, fotografie, tehnoredactare, editare și corectorat, tehnică și creație, poligrafie și producție etc. etc.) ci și instinct ba chiar, dacă se poate, un talent exersat al limbii – al mai multor limbi. Într-un context de colaborare colegială armonic ar fi permis și un anumit grad de decizie discreționară – la condiția unui grad suficient de profesionalizare, se adaugă afinitatea, încrederea, buna-credință și alte de-al-de-astea, deh…

[Cattus Thraex]

VladLitteram: dacă ai ajuns la București, hai să bem o bere și discutăm acolo, poate – totuși – iese o masă rotundă pe tema asta. Dacă și la masa aia rotundă s-ar încinge spiritele ca aici, eu aș fi bucuros, pe bune, înseamnă că am propus o temă interesantă.

[VlAdLlitteram]

Bre oameni bun – iartă-mă, Cattus, că te iau la plural – o provocare reușită nu este echivalentă cu o discuție constructivă. Dar sigur, eu cred că din orice iese ceva, cu ehemm, minimele condiții propuse mai sus… De exemplu să mai și răspundă cineva la întrebările deștepte și provocările reușite…

(dau un semn cînd ajung, dar sper să pot să și plec imediat – vorbim)

Edited by VlAdLlitteram, 23 June 2011 - 17:19.

[VlAdLlitteram]

Apropos de nota d. Remus Răduleț din articolul lui Add.: „în chestiunea activităților tehnice (ca imprimare, inserare, matisare, geluire, ecarisare, etc.).”. Cum e cu ecarisaj, matisaj – sau confund cu metisaj, pe care îl confund cu metisare și matisire sau mazilire? Cum ar fi mazilaj? . Franțuzisme de mult uzuale, poate demodate între timp. Doar o idee…

Edited by VlAdLlitteram, 23 June 2011 - 17:18.

[Tudor Vedeanu]

De aceea, în oarecum altă ordine de idei, poate că nu faci bine închizind discuția.

Dacă se menține un ton civilizat și fără ghionturi, atunci nu o închid.

[Addicted]

VladLiteram,

Matisare - operațiune de înfășurare strânsă cu un fir subțire pe o lungime convenabilă a unui cablu, frânghii, etc. (Lexiconul tehnic român, p.864).

Nu știu exact la ce se referă (nici cu dicționarul în față), dar ideea nu e neapărat că un termen specific s-a încetățenit în alt mod (s-ar putea, nu știu), ceea ce mi s-a părut mie relevant pt articol a fost că s-a putut generaliza fără probleme infinitivul lung pentru întreg lexiconul, plus că am vrut să arăt că nu Microsoft a venit să inventeze roata (de multe ori s-a folosit argumentul ăsta, că Microsoft vine să inventeze o limbă nouă).

[VlAdLlitteram]

Tudor: a-i cere literatului să nu înghiontească echivalează e a pune un bucătar la regim – sau… hmmm… cu(mva cu) a cere unui funcționar de bancă să nu bage mîna?! În privința lui Cattus, clar, e echivalent cu a suprima metadona unui narcoman – clar mai nașpa

Addicted: haha, de fapt, dacă-mi aduc bine aminte (uite, nu stau să verific, vedeți imediat de ce) este matisire: tehnica de reparare printr-un fel de împletire cu o sulă specială a parîmelor de corabie. Știu cuvîntul de la 10-12 ani cînd citeam Jules Verne și în română și (obligat de binevoitorii mei, altminteri cu plăcere) în franceză. Traducerile din JV, așa cum mi-au rămas în amintire, sînt un model de eleganță, de ingeniozitate și de simț al limbii (și de victorie asupra cenzurii, deseori). Nu exista Internet, nici „lexicon electric“ (deși JV îl inventase undeva).

Încrederea mea în reguli și dicționare de-atunci e zdruncinată: o asemenea performanță (sau literatură, de altfel; și mai am cîteva exemple) nu ar fi fost posibilă prin aplicarea regulamentelor, învîrtirea manivelei, recursul la dicționar și la argumente ad personam. Hm… cred că am avut întotdeauan în jur oameni care știau mai multe limbi mai bine decît cei de la care le învățaseră și – în orice caz – ocazional chiar mai bine decît dicționarul… Dar asta ascunde și pericole, desigur…

Uite, iar gîdil abc-ul literatului… La 20 de ani de la decretarea libertății tot la seminarul de trimestrul I sîntem?! Cattus, Cattus, ce-ați făcut, bre, în timpul ăsta?!

Apropo: Cattus, aș zice eu (dacă nu se supără), nu este „profesoral” – este profesor, a fi profesoral e, ca să zic așa în mod primar profesiunea lui

Ăăăă… ăsta a fost un ghiont? Ah, paardon, vă rog

Edited by VlAdLlitteram, 23 June 2011 - 19:08.

[Addicted]

VlAdLlitteram, ziceați că aveți niște lămuriri legate de finalul articolului și vreau să explic puțin, pentru că din economie de spațiu, am încercat să fiu cât mai concis, tocmai ca să nu plictisesc acolo lumea. Dacă aveți răbdare să citiți aceste rânduri, vă explic de ce.

În primul rând, unul dintre primele programe pe care le-am folosit eu în română a fost Windows XP (dacă nu chiar primul). Dar, despre problema asta cu stilul de adresare eu am aflat mult mai târziu, abia acum vreo 2-3 ani. Sincer, când am folosit eu prima dată Windows XP, nici nu am băgat de seamă folosirea acestor forme de infinitiv lung (de altfel pe atunci nici nu știam ce e acela infinitivul lung). Mie nu mi s-a părut un stil ciudat de adresare, și cum scriam și în articol, realitatea e că nu veți prea vedea masele plângându-se că traducerea este inutilizabilă din cauza formei de adresare (prin sine). Acum gândiți-vă, firma (firmele) care s-au ocupat de localizarea Microsoft au folosit constant acest stil de adresare deja de zece ani încoace. Vă dați seama că interesul Microsoft (sau Adobe, sau oricare altă firme mare) este de a vinde cât mai multe licențe: e clar că dacă stilul acesta de adresare ar fi fost un impediment prin sine, s-ar fi gândit să-l schimbe până acum.

Totuși o parte dintre cei care comentează fervent împotriva acestui stil de adresare se leagă de această problemă plecând de la anumite ideologii. Am arătat și în articol, că o asemenea adresare nu poate fi greșită sau improprie limbii române, cel mult se poate susține că e o variantă de adresare (și există și alte stiluri ce ar putea fi întrebuințate). Problema e că acești „unii” despre care tot vorbesc, mărșăluiesc pe faptul că e o traducere greșită, având o ideologie cumva antilatină sau izolaționistă (nu știu exact cum să o denumesc), prin care susțin că limba română, e o mixtură de elemente latine, dace și slave, fără ca unul anumit să se evidențieze foarte tare. Este o ideologie promovată intens pe moldovenii.md, dacă aveți curiozitatea puteți citi de exemplu articolul „Despre limba moldovenească”. Sunt mai multe lucruri care le susțin ei în grup, inclusiv scrierea cu „î din i”, „uniunea lingvistică balcanică” (lipsa infinitivului, formarea perfectului ca în limbile balcanice, formarea viitorului, dublarea clitică - toate pot să le combat eu însumi cu ușurință și nu sunt expert, dar nu vreau să mă lungesc prea tare) și altele. Acuma, bineînțeles că faptul că cineva scrie cu „î din i” nu înseamnă că face parte din această categorie de persoane, chiar deloc, dar există unele persoane care doresc prin asta (și altele asemenea) să exprime acea ideologie antilatină despre care vă vorbeam (de aceea și notam în articol scrierea cu î din i chiar și în cuvântul „română”). Nici asta nu e prin sine o eroare, dar nu înțeleg ce treabă are ea cu localizarea și de ce își bagă acești oameni coada chiar și în domenii ca acesta. Vedeți și citatul acela din articol, unde unul dintre aceste personaje critică localizarea considerând-o o dovadă de latinomanie: de parcă cei de la Microsoft tare curioși sunt ei de dezbaterile acestea istorice.

Nu vreau să exagerez cu discuția asta (credeți-mă) e foarte lungă, doar am vrut să clarific de ce spun că există anumite persoane care au așa o ideologie de acest tip, și de care nu se pot desprinde în niciun domeniu, nici măcar când vine vorba de localizare (nu mi-e clar care e finalitatea lor, dar presupun că au un anumit scop). De aceea și spun în articol în concluzie, că astfel de argumente nici nu ar trebui luate în seamă. Nu vreau să jignesc pe nimeni, foarte bine că oamenii cred în ceva, dar a te folosi de localizarea de software ca să-ți promovezi tot felul de ideologii și teorii mi se pare foarte deplasat. La fel și să-i bănuiești pe cei de la Microsoft (sau Adobe sau Symantec sau oricare alții) că se ocupă de chestiuni dintr-acestea.

Edited by Addicted, 24 June 2011 - 13:41.

[Cattus Thraex]

Addicted: ce legătură este între localizare, î/â și Republica Moldova? Și ce are a face î / â cu latinitatea românei? Uite cum stă istoria: în vara lui 1989, românii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească au prins un moment favorabil și au trecut de la alfabetul chirilic la cel latin, adoptînd – logic – ortografia Academiei Române atunci în vigoare. Doi ani mai tîrziu, din motive numai de ei știute și avînd 99,9 % opoziția lingviștilor, Academia a adoptat o ortografie zisă „istorică”, „necomunistă” - fals, deoarece nu era ortografia Pușcariu din 1948 (ultima supervizată de marele cărturar). Era ceva așa, să ne aflăm în treabă. Urmarea a fost că a apărut, de la 1 ianuarie 1993, o discrepanță dintre ortografia din România și cea din Rep. Moldova, vinovată de asta este exclusiv Academia cu netrebnica și total aiurita aia revenire la â și la sunt. Cei din Rep. Moldova nu au mai putut face încă o reformă așa de repede, ca să urmeze normele din România, de aia sînt acum două norme.
Sînt multe de comentat aici, dar mă opresc. Iar scrii prostii și o iei pe arătură rău de tot.

[Addicted]

Nu e nicio legătură, doar că sunt oameni care o fac și insistă pe asta. Linkul spre site-ul respectiv l-am scris doar pentru că are ideologie aproape identică cu cei care fac zisa legătură între localizare, dacomanie și latinomanie. Și și scrierea cu î, face parte din ea (nu înseamnă că cei care scriu cu î au această ideologie, ci invers, cei care au această ideologie scriu cu î). Oricum, n-are importanță, și nici nu vreau să marșez prea mult pe acest subiect, doar am vrut să explic de ce am scris ce am scris.

P.S. În Republica Moldova grafia oficială e aceeași ca în România. Trecerea la noua grafie este în curs de implementare: există niște termene după care se implementează în fiecare sector, iar tot procesul urmează a se încheia în decurs de doi ani. Puteți consulta planul de trecere la grafia cu â, pe site-ul ASM.

Edited by Addicted, 24 June 2011 - 18:11.

[Cattus Thraex]

Da, probabil cînd vor adopta și ei â/î și sunt, Academia Română, plictisită de ce a făcut în 1992, va reveni la ortografia ante 1993. Asta ca bătaia de joc și confuzia să fie totală.
Dacă te iei după tot felul de sfertodocți care fac legătura între â / î și latinitate / dacomanie / tracomanie și localizare, mi-e teamă că o să ai creierul varză și vei continua să scrii confuz și aiurea despre orice, oriunde și oricum. Încearcă să apuci hățurile bine și de unde trebuie, nu citind tot felu lde prostii. Pe internet, 95 % din informație e aiurea, incorectă ori irelevantă.

[VlAdLlitteram]

Iau la bani mărunți și – atenție, Cattus – la valoarea facială!

• „unul dintre primele programe pe care le-am folosit eu în română a fost Windows XP”

Obiecțiune: WXP nu e un simplu program (discuția a mai avut loc) , de fapt e însuși sistemul de operare. Program este totul – inclusiv fontele. Numai documentele nu-s programe. Fișier este orice – un program e compus din fișiere, un document e un fișier. Sînt clare aceste distincții? Cum au operat ele pînă acum? (de văzut). Asta ca un exemplu al unui tip de distincție care obligă la împrospătarea și reinserția în limbaj a unor termeni tehnici folosiți (din cîte am văzut) la întîmplare.

• „e clar că dacă stilul acesta de adresare ar fi fost un impediment prin sine, s-ar fi gândit să-l schimbe până acum”

(„în” nu „prin” sine e sintagma uzuală. Nu e o eroare, dar e o utilizare expresivă ) Cu prezumția în sine nu-s de-acord și mi se pare și irelevant. Dpm, dacă terminologia adecvată diferă de obiceiurile populare, atunci (dat fiind că IT-ul nu-i folclor) MSW trebuie retradus, iar lumea trebuie să învețe terminologia corectă. Dar nu știu ce e acolo. Văd niște inadvertențe. Pdap, pe mine nu Windows mă interesează – dar ideea că ei sînt primii care au impus nu'ș ce bazaconii e chiar confortabilă: e cu atît mai simplu pentru o localizare bună să se diferențieze de această concurență (sună cunoscut, nu?). Și repet: limba – fenomen viu, de-acord, dar nu plebiscitar.

• Totuși o parte dintre cei care comentează fervent împotriva acestui stil de adresare se leagă de această problemă plecând de la anumite ideologii. Am arătat și în articol, că o asemenea adresare nu poate fi greșită sau improprie limbii române, cel mult se poate susține că e o variantă de adresare (și există și alte stiluri ce ar putea fi întrebuințate).

(îmi place fervent folosit adverbial, la virgule mai negociem). Exact asta este, dpm, cheia. Ca să scurtez, prezumțiile privind mobilul și caracterul celor care vin cu argumente în stilul acela – ceva gen Școala Ardeleană nr. 5 de pe lîngă Biroul Organizației de Bază UTC Ferentari, iacobini cu pretenții de Sorbona – nu sînt relevante. Ideologia e ușor de identificat, ipocrizia, lesne de izolat – lupta pe frontul „anumiților” servește interese care nu sînt ale omului de rînd. Cum pot fi evacuați din dispozitivul IT „specialiștii” în legiferarea lexicului nu știu, e o discuție orwelliană. Tema reală este pdop precizia și corectitudinea unui limbaj tehnic și pdap coerența lui pe o platformă digitală cu stil propriu – și cu o terminologie validă în general (limbajul tehnic însă are probleme și înafara localizării). La asta, soluții posibile sunt multe, care sînt bune dacă sînt unitare. Asta mi se pare important de reținut.

Astfel că eu sînt (iarăși) în dezacord cu Cattus, care, însă, furnizează fondul istoric al unei cestiuni care, sîntem cu toții de acord, nu merită discutată îndelung. Tirul cu statistici… idiosincratice gen 95% din Internet… și apuostrofări cu arătura ețetera – asta e blazonul Cattus, nu se bosumflă nimeni că e el morocănos, da? Mulțam! Cattus, degeaba lipești etichete pe fruntea preopinentului, că sîntem toți de-ai noștri, bre! Ba chiar pe ici pe colo semănați și la stil

• Sunt mai multe lucruri care le susțin ei în grup

(Pe care. Pe de altă parte, cînd folosiți termeni gen „clitic”, aș fi îndatorat pentru un exemplu în paranteză, ca să mă scutiți de drumul pînă la raftul (plin de praf) cu Gramatica Academiei).

Bun, acuma dacă lămurirăm și problema cu delimitarea lingvisticii de ideologie și a prezumției de realitate, cu cine vorbim să vedem ce e de făcut cu chestiile astea?…


NB Admin: e ceva în neregulă cu formatarea listă. Pînă să iasă așa, o listă spațiată bine… Se poate face ceva? Nici mie nu mi-e clar cum am reușit…

Edited by VlAdLlitteram, 24 June 2011 - 20:40.

[Cattus Thraex]

VladLitteram: nu știu de ce, dar nu mă pot supăra pe tine, deși susții – uneori – cestiuni nesustenabile. Dar, în fine, cine stabilește ce e și ce nu e sustenabil?
Nu-s morocănos, din contra... zilele astea am fost chiar relativ bine dispus, deși nu prea aveam motiv.
Cît privește problema coerenței / tradiției (așa a[u] făcut M$, Adobe etc.)... toate se pot discuta. Ascendentul ăstora nu mi se pare zdrobitor, decît dacă au avut, într-adevăr, soluții corecte, rezonabile sau măcar de compromis. Nu cred că-s mulți utiliaatori care exclamă „hopa, uite aici e altfel decît în XP”, deși pot fi și din ăștia. Dacă textul e simplu, clar, românesc, nu cred că mai face cineva apel la ce cine cum a făcut.

[Addicted]

VladLitteram, e vorba de dublarea complementului direct.
Obligatorie: Pe Maria o cunosc.
Facultativă - (O) cunosc pe Maria; (Îl) aștepta pe altul.

[Cattus Thraex]

VladLitteram, e vorba de dublarea complementului direct.
Obligatorie: Pe Maria o cunosc.
Facultativă - (O) cunosc pe Maria; (Îl) aștepta pe altul.

Inițial, acuzativul dublu era obligatoriu în româna literară (dialectal, situațiile puteau fi diferite). Limba evoluează însă și, în ultimele decenii, mai ales la presiunea mass media, unde – de multe ori – agramatismul își dă mîna cu incompetența, tendința a fost și este de a se renunța la al doilea acuzativ, respectiv la pronume. Tendința este firească, deoarece – în general – limbile își simplifică treptat toate structurile, cu atît mai mult un acuzativ redundant și, la o adică, inutil. Limba renunță, logic, la inutilul pronume în acuzativ, nerenunțînd însă la prepoziția pe, marca puternică a acuzativului persoanei (numai al persoanei sau al unui animal favorit, care are nume – pe Lăbuș etc.).
Situații ca acestea însă apar rar în localizare, nu țin minte să fi avut vreuna.

[VlAdLlitteram]

Hihi, mulțumesc, dar pe de altă parte, de vreme ce eu le susțin, ele sînt, de bine de rău, sustenabile și chiar dacă n-ar fi asta n-ar fi motiv să te superi pe mine. Așa că asta mi se pare absolut firesc. Dar despre ce anume e vorba?

Mulțumesc amîndurora pt explicația gramaticală!

Aștepta pe altul mi se pare firesc. Îl aștepta… mi se pare stîngaci, ca și cunosc pe M. (cu O îmi sună mai bine). Există o explicație pentru asta? Bineînțeles, afară de diagnosticul că susțin o aiureală

Edited by VlAdLlitteram, 26 June 2011 - 00:08.

[Cattus Thraex]

Hihi, mulțumesc, dar pe de altă parte, de vreme ce eu le susțin, ele sînt, de bine de rău, sustenabile și chiar dacă n-ar fi asta n-ar fi motiv să te superi pe mine. Așa că asta mi se pare absolut firesc. Dar despre ce anume e vorba?

Mulțumesc amîndurora pt explicația gramaticală!

Aștepta pe altul mi se pare firesc. Îl aștepta… mi se pare stîngaci, ca și cunosc pe M. (cu O îmi sună mai bine). Există o explicație pentru asta? Bineînțeles, afară de diagnosticul că susțin o aiureală

Nu susții o aiureală și nici explicație nu este, pur și simplu româna cere acuzativ dublu: O cunosc PE Maria, ÎL cunosc PE Ionel. Schimbînd topica: pe Ionel îl cunosc (ia scoate pe îl și vezi ce iese, un oribil pe Ionel cunosc). Dacă nu mă înșel, între limbile vecine, doar albaneza mai are construcția asta. Sigur, limba simte redundanța asta și încearcă să o elimine, începînd – evident – cu limbajul ziaristic (chiar în situații unde nu ar trebui să elimine, dar ce contează!). Probabil, româna anului 2525, dacă se va mai vorbi româna atunci, nu va mai avea acuzativ dublu. Deja construcții precum cunosc pe Ionel, cunosc pe Ioana, cunosc pe ministru multora li se par acceptabile. Au, și multora și li, vai mie.
româna are multe asemenea arhaisme, unele comune limbilor din așa-numita Uniune Lingvistică Balcanică (termenul e vechi, nu prea corect, dar are peste un secol de uz: Balkansprachbund), altele nu: articolul definit pt adverbe (ades-adesEA, pururi-pururEA etc.), articolul definit postpus (româna, bulgara, macedoneana și albaneza + suedeza, nu se știe de ce tocmai suedeza), acuzativul dublu (despre care vorbirăm), patru forme de viitor (cu a voi, cu o + conj., cu a avea și cu oi, oi, o, om, oți, or + inf.) etc. etc.

[Eugen Mihalache]

Oameni buni sau răi, plec și eu pentru câteva zile în concediu și voi vă certați pe tema - 'care știe mai bine limba română' - pe un forum despre lumea Apple?!! Păi chiar e nevoie să ne poluați cu astfel de afirmații?! Până la urmă m-am enervat și era să spun vulgarități aici, dar moroc că Tudor a obserat comportamentul vostru. Cum e? Ne întâlnim la concret undeva? Avem indivizi care vor să devină activi, atât în vorbă cât și în faptă?

[Cattus Thraex]

Din punctul meu de vedere, o discuție acidă cu VladLitteram nu va fi niciodată supărată, chiar dacă schimbăm acid clorhidric sau sulfuric în text. Cel puțin așa sper. Fii serios, nu e nici o ceartă, vorbim, dar nu ca să nu adormim.

[Eugen Mihalache]

VlAdLlitteram, te-ai apucat de localizat Mac OS X? Vrei să ne ajuți în localizarea acestui sistem de operare, în mod direct?