MacWarp

Am tot amânat momentul, dar până la urmă, inevitablul s-a produs: am renunțat la Mountain Lion în favoarea Mavericks. Gata cu pisicile.

Pentru că aveam de lucru în acest weekend, m-am gândit eu că ar fi bine să-mi găsesc alte îndeletniciri, așa că am trecut la o nouă tentativă de instalare a lui Mavericks. Totul a decurs rapid și m-am trezit cu un Mavericks pefect funcțional. Este drept că fiecare versiuned e OS X nouă are tendința de a ușura procesul de instalare pe un hackintosh. Mavericks se înscrie în trend și chiar nu-mi amintesc ce m-a deranjat prima dată când l-am instalat și de ce nu am făcut de atunci tranziția.

Pașii urmați au fost simplii: golirea partiției cu Mountain Lion, copierea tuturor fișierelor care nu țin de sistem pe partiția de date, unde le este locul. Eu folosesc o configurație cu 2 HDD-uri: unul de 500 GB pentru sistemul de operare și manevre cu date temporare și unul pentru storage, unde stochez date vitale și în general de lungă durată: poze, documente, cărți, muzică, filme, librăria iTunes. Nu am uitat să fac backup discului cu date, pentru că la o instalare trecută am uitat să pun niște kext-uri responsabile cu SATA sau AHCI și m-am trezit cu sistemele de fișiere ireversibil comprimise, după câteva zile în care totul părea să ruleze normal. Asta ca exemplu de chestii care o pot lua razna câdn folosești hackintosh.

Am rămas, după curățarea discului de sistem, cu vreo 50 GB pe HDD-ul de 500, asta însemnând sistemul, aplicațiile, mailul și cine știe ce alte chestii minore uitate. Pentru backup, am la dispoziție un HDD de 70 GB, așa că a încăput perfect. Pentru copierea datelor, am folosit CCC iar la urmă nu am uitat să pun Chimera, ca să fie bootabil. HDD a fost testat, sistemul boota, deci puteam rade discul de sistem inițial.

Folosind un stick USB de 8 GB, am urmat instrucțiunile de aici (e chiar mai ușor din moment ce Mavericks e gratuit, nici nu mai trebuie să accesăm imagini ilegale de pe torenți cumpărăm din App Store sau magazine sistemul de operare și este mereu ultima versiune) și am instalat Mavericks (10.9.1) pe un HDD de 40 GB, pentru unele teste înainte de a-l pune pe curat. Cred că îmi aduc aminte ce nu mi-a plăcut la prima tentativă de a instala Mavericks: sunetul nu era prea clar, probabil din cauza driverelor voodooHDA. EI bine, de data asta nu am făcut altceva decât să copiez VoodooHDA.kext din Mountain Lion în Mavericks. Nu doar că nu am primit un kernel panic la boot, dar sunetul merge impecabil. La fel am făcut și cu kext-ul pentru placa de rețea care, culmea, nu mi-a mai făcut probleme când încercam să mă autentific în iCloud sau App Store.

Am copiat tot cu CCC sistemul de pe HDD-ul de test de 40 de GB pe cel de 500 de GB, curățat cu Disk Utility, după care am instalat Chimera pe el, pentru boot. Mountain Lion era însă în siguranță pe cel de 70, gata să intre în acțiune dacă ceva avea să meargă prost.

Mai era un mic inconvenient cu placa grafică. Având două ieșiri, sistemul crede că am atașate două monitoare, așa că dacă duceam mouseul prea în partea dreaptă, el ajunge pe un monitor virtual, iar asta era la un moment dat frustrant. Aveam în System Preferences opțiunea de Mirror Displays, dar în cazul ăsta se întâmplau două chestii ciudate: sistemul părea că se mișcă mai greoi iar bara de sus nu mai era transparentă. De obicei ăsta e semn că am pierdut accelerarea hardware, dar nu și de data asta. Oricum, am rezolvat inconvenientul astfel: am debifat accelerarea hardware și am aranjat monitoarele astfel încânt să aibă un singur punct de contact, cel din stânga-jos al monitorlui real. Colțul respectiv nu este prea folosit, deci sunt slabe șansele să scap cursorul mouse-ului pe acolo. Nu știam că monitoarele se pot aranja și în acest fel, credeam că doar la stănge, dreaptam sus și jos se pot manipula, dar iată să al doilea monitor se poate pune și într-un colț al primului.

Acestea fiind spuse, am un Mavericks funcțional. Este a cincea versiune de OS X care rulează pe acest hardware, după Leopard, Snow Leopard, Lion și Mountain Lion, practic toate versiune de OS X disponibile pentru procesoare Intel (oare ce computere Apple se pot lăuda cu această performanță? - e drept, am trișat puțin, schimbând din mers placa grafică, dar în rest, toate piesele au rămas același, semn că am nevoie de un upgrade major). Îmi aduc aminte de fiecare felină, dar parcă cel mai drag mi-a fost Mountain Lion. A fost o instalare reușită, care nu mi-a creat probleme și care pur și simplu și-a făcut treaba, de asta m-am despărțit atât de greu de ea. Probabil convertesc discul într-un DMG și-l pun la păstare, pentru vremuri negre sau pentru viitoare nostalgii.

Mavericks e o gură de are proaspăt. Nimic revoluționar, nimic de care să am neapărată nevoie, nu am fost uluit de noile facilități, dar e bine de cele mai multe ori să ai cea mai nouă versiune de OS X, poate fi oricând ultima care rulează pe o anumită configurație hardware. Iar dacă Mavericks ar fi ultimul OS X pe care l-aș putea rula pe acest sistem, nu mi-ar părea chiar așa de rău, este un OS X destul de reușit, din ce am văzut și citit până acum. Cred că m-aș descurca câțiva ani buni cu el, dacă nu vor ceda componentele hardware deja ajunse la o vârstă respectabilă. Deși, numele mi se pare neinspirat. Nu sunt un fan al surfingului, parcă felinele erau ceva mai calde.

Spuneam că am instalat un ATI Radeon HD 4890 și că mă pot bucura de el. Ei bine, au mai fost unele probleme, în zilele ce au urmat.

Am fost cam dezordonat la instalarea kext-urilor și nu am făcut curat după ce am instalat primul val, care nu mă ajuta cu nimic. Așa că acum, uneori, la boot, primesc niște KP-uri de toată frumusețea. Uneori bootează, uneori nu. Când o face, merge fără probleme. De lene să reinstalez tot, am acceptat situația. Poate sunt și niște rămășițe de la Nvidia și pentru că nu mai am placa respectivă în slot, se supără. De la Paragon NTFS nu cred că e, înainte de a schimba plăcile nu pățeam așa ceva. Treaba lui, cât încă bootează, eu sunt mulțumit, nu o să reinstalez numai pentru că tușește câteodată.

A doua problemă este Civilization V care nu dorea să pornească. Joc cumpărat prin Steam, nu așa, de ici de colo. Pornea launcherul, aleg Window mode sau Full Screen, stau, aștept, nimic. În dock, aplicația rulează, dar eu nu văd nimic. Nici beach-ball, nici sistem înghețat, nici măcar nu îmi oferă un Force Quit, se închide rapid cu un Quit normal. Verific cache-ul la Steam, e intact. Șterg Civilization V, reinstalez, aceiași comportare. Se pare că problema provine de la faptul că Civilization V nu-mi identifică așa cum trebui placa grafică. Într-adevăr, System Report îmi spune la PCI Cards: This computer doesn't contain any PCI cards. If you installed PCI cards, make sure they’re properly installed, ceea ce e evident fals. Șmecheria este un parametru de boot, care trebuie, în cazul meu, adăugat în fișierul /Extra/org.chameleon.Boot.plist:

<key>AtiConfig</key>
<string>Motmot</string>
<key>Graphics Mode</key>
<string>1280x1024x32</string>
<key>GraphicsEnabler</key>
<string>Yes</string>

Primele două sunt liniile vitale, restul le-am pus ca să fiu sigur, probabil puteam și fără ele, cum am putut până acum. Practic sistemul de operare află mai exact ce tip de placă grafică am, dacă am înțeles eu bine ideea acelui Motmot. Și nu-i rău, pentru că, după KP-ul de rigoare, la un boot reușit am observat că nu-mi mai consideră ca și cum aș avea două monitoare, ci doar unul singur, așa cum e în realitate. Asta e bine. System Report însă tot nu-mi vede PCI Cards, dar măcar de data asta Civilization V pornește, și încă o face la un framerate de invidiat (nu știu exact cât, că nu am numărat, dar pare la fel de fluid ca pe Windows). Să vedem ce suprize de mai rezervă viitorul și sunt curios cât mai rezistă sistemul meu peticit, până la o reinstalare proaspătă, pe curat.

Încep anul cu o placă grafică nouă. Vorba vine nouă, mi-a fost cedată, la schimb, de un prieten, dar pentru mine e nouă. Obișnuit cu plăcile celor de la Nvidia, am avut unele emoții că placa celor de la ATi va fi bine primită de hacktintoshul meu.

Am început, prin 2002, cu un ATi, din cauza prețului mai bun, însă am avut numai probleme cu ea sub Linux. Așa că am schimbat-o, am cumpărat un GeForce 7300 GT cu prima ocazie și a fost o alegere inspirată. Placa asta m-a servit cu devotament ani de zile, având răcire pasivă nu a cârâit niciodată. Însă vremurile se schimbă și, deși a fost primită foarte bine de Leopard, Snow Leopard sau Lion, în Mountain Lion nu a mai fost loc de ea, așa că am tras-o pe linie moartă de ceva timp. 8600 GT a înlocuit-o cu brio și probabil aș mai fi folosit-o și acum, dacă ventilatorul nu făcea scandal. Schimbarea sa nu s-a dovedit a fi practică, așa că am început să mă gândesc la alte variante. 7300 GT era deja depășită moral, mai mult de OpenTTD sau Quake III nu puteam rula satisfăcător pe ea.

Intră în scenă ATi Radeon HD 4890. Vremurile s-au schimbat, ATi a fost înglobată în AMD. Driverele video sunt de ceva vreme open-source, bucurie pentru linuxiști și restul lumii, ba chiar Linus se supără urât pe cei de la Nvidia, chiar și conservatorul OpenBSD se descurcă mai bine cu o ATi decât cu un Nvidia. Placa este un monstru, abia încape în carcasa mea strâmtă, a trebuit să renunț la unitatea optică pentru a avea suficiente cabluri de alimentare (oricum am avut nevoie de două adaptoare suplimentare pentru alimentarea PCI, cu 6 pini fiecare). În Windows, rulez cam orice din librăria mea din Steam la detalii maxime și retina nu se plânge. După câteva ore îmi trece euforia jocurilor video și trecem la trebuiri mai serioase, testarea OSX cu noua placă.

Am găsit la repezeală ceva kext-uri care nu au făcut altceva decât s-mi dea un kernel panic. Nu-i nimic, dacă mergea din prima, clar ceva era în neregulă. Mai caut câteva minute și găsesc QE_CI Exotic patch Mountain Lion GM. Pun placa veche să pot porni OSX-ul, instalez cele două kext-uri din arhiva de care vă spuneam, opresc unitatea, schimb din nou plăcile, bootez, țin pumni strânși și voila, merge. Nu am mai avut o așa bucurie de la ultima victorie a echipei naționale de fotbal la un turneu final de campionat mondial.

Probleme au fost mărunte. În prima fază, nu vedeam nimic în afară de wallpaper-ul default. De mers, placa mergea, dar ea are două ieșiri DVI și eu am pus mufa de la singurul monitor în cea de-a doua ieșire, așa că OSX a considerat că monitorul meu este un al doilea monitor. Schimb mufa, aranjez rezoluția, toate bune și frumoase. Dar am în continuare două monitoare, dacă duc mouse-ul în dreapta, îmi iese din ecran. Se pot folosi softuri pentru dezactivarea celui de-al doilea monitor, dar am optat pentru o variantă mai curată: System Preferences -> Displays -> Arrangement -> Mirror Displays. Acum, chiar dacă am două monitoare virtuale, ele afișează exact aceiași pixeli.

Să testăm placa, să ne jucăm puțin. Pornesc Steam și aleg Crusader Kings II. Jocul rula, de musai, și pe 8600 GT, aproape jucabil. Pe noua placă însă, totul este fluid. Excelent. Civilization V nu vrea să pornească, deși aplicația pare să ruleze, însă nu se întâplă nimic, fie aleg full-screen, fie window mode. Lunar Lander este și el fluid, pe vechea placă abia dacă se mișca, fiind practic imposibil de a-l juca. Parcă și sistemul este ceva mai sprinten, de când are Radeon HD 4890 funcțional. Și tot secretul este QE_CI Exotic patch Mountain Lion GM.