MacWarp

Nu vi s-a întâmplat niciodată să doriți să vă închideți Mac-ul de la distanță? Din pat, din cealaltă cameră sau chiar din altă locație? Puteți face acest lucru și fără să aveți un program de remote desktop connection (RDC), de pe orice alt computer (pe care rulează orice sistem de operare modern) sau chiar de pe iPad.Pe Linux foloseam un server Apache și un script PHP apela funcția de sistem halt, ceea ce ducea la un shutdown curat al sistemului. Avantajul era că puteam opri sistemul oricând și de oriunde folosind doar un telefon mobil dotat doar cu WAP, fără a fi nevoie de un soft RDC suplimentar sau un client de SSH.Dar să revenim la Mac‑urile noastre. Să nu uităm că sub capotă, Mac OS X este de fapt UNIX, iar linia de comandă este un instrument extrem de puternic. SSH este prescurtarea de la Secure SHell și este un protocol extrem de util și de puternic pentru transmisii de date (criptate) și control de la distanță iar Mac OS X are încă de la instalare posibilitatea de a folosi acest protocol. Pentru a vă putea accesa Mac-ul din orice altă locație, asigurați-vă că aveți bifată opțiunea Remote Login din System Preferences -> Sharing. În acest moment, folosind orice client de SSH de pe orice dispozitiv, aveți acces la sistem (în Linux acest lucru este trivial, în alt Mac OS X se poate folosi Terminal iar pentru Windows există aplicația gratuită putty). Dacă sunteți în spatele unui router, pentru accesare Mac‑ului din exteriorul rețelei va trebui să setați un port-forwarding pentru portul 22 folosit în mod automat de serverul SSH (utilizatorii avansați pot modifica acest port prin editarea fișierului /etc/sshd_config de pe Mac‑ul gazdă).Deschideți clientul de SSH preferat. Dacă sunteți tot pe un Mac, deschideți Terminal și scrieți ssh username@192.168.1.101 (înlocuind username cu numele de utilizator corespunzător și 192.168.1.101 cu IP-ul Mac-ului la care doriți să vă conectați). Va cere un nume de utilizator (cel cu care vă logați la Mac) și parola acelui cont.Accesarea funcției halt, necesită privilegii suplimentare, așa că va fi nevoie să rulați comanda sudo su și să introduceți din nou parola. Din acest moment aveți control total asupra sistemului și puteți folosi halt pentru shutdown-ul Mac-ului. Folosind comenzi specifice UNIX puteți închide o aplicație blocată, sau orice alt lucru care în mod normal se poate face din Terminal. Această procedură ar trebui să funcțione pe orice variantă de Mac OS X, eu am testat-o pe Snow Leopard.halt nu face altceva decât să ruleze shutdown -h NOW. Comanda shutdown oferă o felxibilitate mai mare în ceea ce privește oprirea sau restartarea Mac-ului, pentru detalii suplimentare rulați în Terminal man shutdown.Pentru a exploata această facilitate și de pe un iPad, vom folosi SSH Terminal, o aplicație rudimentară care se poate găsi în App Store la un preț destul de bun (0.99 USD) și deși nu este extrem de puternică, este suficientă pentru scopul nostru. Există aplicații de control de la distanță mult mai costisitoare sau clienți de SSH mai puternici, dar SSH Terminal îsi face foarte bine treaba și vă poate trimite la culcare Mac-ul seara, după ce ați urmărit un stream de pe Macul din sufragerie și nu doriți să vă mai deplasați pentru a-l închide.

Source

Probabil pasionații de trenuri, locomotive și căi ferate au auzit de Trainz Simulator, unul din puținele simulatoare de acest gen care mai sunt dezvoltate în prezent. Chiar dacă cei de la Auran au lansat doar versiuni pentru Windows, din câte știu sunt primii dezvoltatori de simulatoare de trenuri care au de curând și o variantă pentru dispozitive mobile. Apărut inițial în decembrie anul trecut, Trainz Simulator pentru iPad costa 9.99 EUR, dar acum, la aniversarea a 10 ani de Trainz, Auran face un cadou fanilor săi și oferă varianta pentru iPad lar doar 0.79 EUR.Trainz Simulator pentru iPad este destul de asemănătoare cu cea de pe PC: puteți conduce trenuri (alegeți între modul simplist sau cel detaliat de a controla locomotiva) sau puteți crea sau edita rute și garnituri feroviare.Așadar, dacă nu găsiți alt mod mai eficient de descărcare a bateriei iPad-ului vostru și dacă în plus vă mai plac și trenurile, peisajele și modele 3D din Trainz Simulator ar putea să vă ajute și să vă încânte, la un preț de nimic, chiar dacă framerate-ul nu este unul de invidiat. Grăbiți-vă, oferta este limitată.

Source

(PĂCĂLEALĂ de 1 aprilie, așa cum unii dintre voi v-ați dat deja seama! )Se pare că Apple a început să pună în funcțiune centrul de date inaugurat de curând în North Carolina. Martin Waterfrost, purtător de cuvând al companiei de la Cupertino a declarat că, începând de astăzi, serviciul Mobile Me va fi disponibil gratuit, însă doar pentru conturile noi. Cei care au plătit pentru un cont Mobile Me în ultimele două luni vor primi de la Apple un gift card valabil în App Store, egal cu contravaloarea plății efectuate. În următoarele luni Apple intenționează să crească spațiul de stocare de la Mobile Me până la 100GB, valoare ce ar trebui să fie suficientă pentru nevoile zilnice curente ale oricărui utilizator.

Source

Să nu credeți că Snow Leopard nu poate rula Quake II, chiar dacă jocul a fost lansat în 1997, pe vremea când Mac OS 8 era o noutate. Datorită faptului că id Software a dat publicității codul sursă, Quake II poate rula pe aproape orice platformă, chiar și pe un Mac nou nouț cu Snow Leopard. Jocul este prezent și pe Steam, dar din păcate de acolo se poate descărca doar varianta pentru Windows. Vom vedea în continuare cum putem să jucam totuși Quake II nativ pe Mac OS X 10.6 (și probabil aceeași metodă se aplică pentru orice sistem Mac OS X de la 10.1 în sus).Chiar dacă avem acces gratuit la codul sursă, tot va fi nevoie de un CD original cu Quake II pentru resursele grafice ale jocului, care încă sunt contra-cost. Pentru rezultate și mai bune, ar fi de preferat să instalăm prima dată Quake II pe un sistem Windows și să îl aducem la zi prin rularea patchului disponibil pe site-ul id Software. Apoi vom copia pe Mac întregul folder Quake 2 din C:Quake 2 (folderul în care se instalează în mod default), în locația dorită (Applications). Descărcați aplicația gratuită Quake II de pe site-ul Apple, despachetați zip-ul și montați imaginea .dmg. Copiați fișierul Quake 2 în folderul adus de pe Windows, chiar în rădăcina acestuia (/Applications/Quake 2). Discul virtual mai conține o serie de foldere ale căror conținut (câte un fișier GameMac.q2plug) trebui copiat pe rând în folderele specifice Quake II, după instrucțiunile prezente în numele acestora. În final, rulați Quake 2 din /Applications/Quake 2 și bucurați-vă de unul din cele mai bune jocuri ale tuturor timpurilor. Veți avea varianta 3.20 (ultima) și puteți juca online cu jucători de pe Windows sau Linux, fullscreen sau în fereastră, cu OpenGL sau grafică emulată software. Cine și-ar putea dori ceva mai mult?

Source

Chiar dacă nu foarte des, uneori se întâmplă să descoperim un clip video pe YouTube pe care să dorim să îl păstrăm. Din păcate, YouTube nu oferă posibilitatea unui download direct, așa că trebuie să găsim metode indirecte prin care să facem acest lucru. Și metodele sunt destul de variate, pentru gustul fiecăruia.

Varianta 1: Download direct din browser

Pe vremuri foloseam un site numit keepvid.com, însă în ultimul timp acesta nu mai funcționează. Pentru că nu îmi place să îmi instalez o gămadă de pluginuri pentru un simplu download, prefer varianta celor de la NoteTote, și anume vizitarea URL-ului www.ntyoutube.com/watch?v=kfrkkyPjcyc în loc de www.youtube.com/watch?v=kfrkkyPjcyc. Indiferent de browser sau de sistemul de operare, clipul video respectiv, în format .mp4, se va descărca automat. Pentru versiunea HD, dacă aceasta este disponibilă, atașați un &hd=1 (www.ntyoutube.com/watch?v=kfrkkyPjcyc&hd=1).

Varianta 2: Folosirea pluginurilor

Dacă metoda de mai sus vi se pare complicată, există și varianta folosirii pluginurilor. FastestTube oferă un astfel de plugin pentru cele 5 browserele importante: Chrome, Safari, Opera, Firefox și Firefox, oferind posibilitatea selectării calității video a clipului descărcat.

FastestTube în acțiune

Cu siguranță că mai există o mulțime de alte pluginuri pentru fiecare browser în parte, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. FastestTube oferă aceiași experiență indiferent de browser sau de sistemul de operare.

Varianta 3: O aplicație dedicată

Miro este o aplicație open-source (și cross-platform) ideală pentru urmărit podcasturi, dar care oferă și posibilitatea de a descărca clipuri de pe YouTube sau alte site-uri de acest gen. Am încercat-o de mai multe ori, însă eu nu m-am putut obișnui cu această aplicație și îmi este incomod să o folosesc, mai ales că nu sunt fanul podcasturilor, fie ele audio sau video. Folosirea Miro doar pentru descărcarea de clipuri video mi se pare overkill, așa că prefer una din variantele de mai sus.

Varianta 4: Safari

Safari (și orice browser bazat pe WebKit) oferă încă o posibilitate pentru descărcarea clipurilor de pe YouTube, fără a avea nevoie de plugin instalat. Pentru acest lucru, trebuie să aveți activat în Preferences -> Advanced opțiunea "Show Develop menu in menu bar"

Așteptați încărcarea completă a clipului dorit, apoi mergeți la Develop -> Show Web Inspector, alegeți Resources iar dacă vi se spune You need to enable resource tracking to use this panel alegeți una din variantele oferite (Only enable for this session sau Always enable), apoi click pe Enable resource tracking.

Din partea stângă, alegeți Size pentru a avea toate elementele ordonate descrescător după mărimea acestora, evident clipul fiind cel mai voluminosdintre ele, apoi de la Resources alegeți primul element, de obicei se numește videoplayback. În fereastra din dreapta va apare un URL extrem de lung.

Copiați acel URL în clipboard, și dați un paste în bara de adrese din Safari (sau orice alt browser). Va porni descărcarea clipului respectiv (din păcate, în format .flv, care poate fi văzut cu VLC).

Vizionări plăcute!

Source

Pentru cei care activează în mediul academic, sortarea articolelor științifice poate fi o reală problemă. Evident, putem folosi foldere pentru sortare, dar ce ne facem atunci când dorim ca un articol să aparțină mai multor categorii? Am putea să punem același articol în mai multe foldere, dar aceasta nu este o metodă foarte eficientă. Poate dorim să căutăm articolele unui anumit autor. Redenumirea manuală a fiecărui PDF din colecție poate fi un chin când este vorba de sute sau mii de articole. Poate dorim să sortăm articolele după anul apariției (probabil diferit de anul din timestamp-ul PDF-ului descărcat). Ar fi bine și să putem avea colecția cu noi permanent, pe un stick USB poate, și să fie ușor de adăugat un articol nou. Astfel, fiecare modificare trebuie propagată manual prin sistemul de backup, fapt ce nu face decât să consume timp și energii care pot fi investite în altceva.

Dacă ați întâmpinat vreodată problemele de mai sus, atunci e musai de știut că există Papers, o aplicație dedicată managementului colecției de articole științifice. A nu se confunda cu aplicațiile de management ale bibliografiei (cum ar fi, spre exemplu, EndNote), cu care Papers poate colabora foarte bine, după cum vom vedea mai jos. Avantajul față de alte aplicații de sortare și management de fișiere este acela că Papers a fost gândită special pentru articole științifice, nefiind o aplicație pentru sortare de fișiere generice.

Imediat după instalarea aplicației, Papers ne va prezenta un scurt wizard care ne ajută să îi configurăm opțiunile: unde să își salveze colecția și mai ales cum. Papers poate crea foldere pentru fiecare autor sau poate păstra toate articolele într-un singur loc. Aveți posibilitatea de a redenumi articolele după bunul plac, folosind o listă destul de lungă de parametri: autor, titlu (puteți opta pentru primele 5, 10, 15, 20 litere sau cuvinte), publicația, anul, ISSN, număr, volum, pagina etc. Evident, după crearea colecției, aceasta poate fi arhivată și mutată între calculatoare, folosind File → Export → Papers Archive. Dacă vă răzgândiți, puteți oricând să moficați aceste setări din meniul Papers → Preferences. Designul aplicației este unul extrem de reușit, bine gândit, și deși are o grămadă de opțiuni, interfața nu pare încărcată și fiecare buton sau câmp pare să fie la locul lor (nu degeaba a câștigat Apple Design Award în 2007).

Adăugarea unui nou articol în colecție este destul de simplă: drag and drop sau File → Import. Și aici intervine probabil cea mai puternică facilitate a aplicației: după importare, Papers caută automat în diverse baze de date (implicit este Google Scholar), asociază articolului metadate esențiale, cum ar fi titlul, autorii, abstractul, publicația în care a apărut, paginile, anul, etc și redenumește noul articol după algoritmul setat anterior (aceste metadate sunt oarecum echivalentul câmpurile IDv3 dintr-un fișier .mp3). Backup-ul colecției efectuate din Papers păstrează integral aceste metadate. Căutarea automată nu este însă perfectă, uneori mai trebui ajutată, mai ales când calitatea PDF-ului nu este prea bună (dacă avem PDF-uri rezultate prin scanare, de exemplu). Dar căutarea unui fragment din titlu de obicei returnează răspunsul căutat și cu un singur click Papers poate face asocierea între PDF-ul respectiv și răspunsul oferit de Google Scholar (sau altă bază de date folosită, lista fiind destul de lungă: Scopus, JSTOR, PubMed, etc).

Interfața principală a aplicației. Datele din partea dreaptă sunt completate automat, folosind Google Scholar.

Smart Collections este un alt punct forte, oferind posibilitatea de a atribui tag-uri articolelor după anumite cuvinte cheie prezente în metadate, realizând o sortare instantanee a întregii colecții, după parametri aleși de autor. Din păcate, exportul folosind File → Export → Papers Archive nu exportează deocamdată și setările Smart Collections, tag-urile trebuind refăcute după fiecare restore. Papers are și un PDF reader inclus, cu o funcție de fullscreen banală, dar uneori extrem de utilă.

Papers se integrează extrem de ușor cu alte programe înrudite, putând exporta intrările din colecție sub formă de citări pentru o varietate de programe (EndNote, Word2008, Bookends) sau în formatul standard BibTex. Această funcționalitate poate fi extinsă suplimentar folosind pluginuri. Față de competitorul direct (deși din altă categorie) EndNote, Papers are avantajul prețului mult mai scăzut și al interfeței net superioare, dar și dezavantajul de a rula doar pe Mac.

Deși costă 42 USD, aplicația merită toți bani (poate fi folosită gratuit timp de 30 de zile). Mai ales că este scrisă de cercetători, pentru cercetători, iar pentru o singură licență se acordă posibilitatea de a rula Papers în două locații (poate fi folosită atât acasă cât și la facultate, birou, sau în laborator).

Dar cum sincronizăm arhiva, dacă folosim Papers atât de acasă cât și din laborator? Răspunsul probabil că l-ați intuit din titlul: folosind Dropbox. Colecția nu este altceva decât un folder ce conține fișierele PDF plus un fișier SQL (denumit Papers.library) - accesibilă astfel și din afara aplicației. Accesând meniul Papers → Preferences → Library putem muta arhiva în folderul Dropbox. Astfel, în momentul adăugării unui articol nou, acesta se propagă, cu tot cu metadate, prin contul de Dropbox și la Mac-ul din a doua locație, iar aici când deschidem Papers vom avea acces la aceiași exact colecție, fără să ne complicăm cu fișiere backup exportate, transportate pe stick și importate. În plus, toate articolele din colecție sunt accesibile ca orice alt fișier din Dropbox, chair și prin interfața web, atunci când suntem într-o terță locație unde nu avem instalat Papers sau Dropbox.

Papers permite modificarea locației colecției. Alegerea folderul folosit de Dropbox este în general o idee bună

Fiind o aplicație disponibilă doar pe Mac OS X, nu a fost ignorat nici segmentul utilizatorilor de iOS, Papers find disponibilă pentru iPhone și iPad, unde vine cu o facilitate suplimentară, extrem de utilă: PDF annotation. Versiunea pentru iOS se poate sincroniza cu versiunea de Mac uni sau bidirecțional, aceasta având și ea posibilitatea de a adăuga articole noi colecției, doar dacă utilizatorul dorește acest lucru. Articolele sunt stocate (și) pe iPhone sau iPad și pot fi astfel accesibile mult mai ușor. Din păcare, versiunea pentru iOS costă suplimentar, o licență de Papers pentru desktop nu include și varianta pentru iOS.

Suprotul tehnic este asigurat de autorii aplicației pe un forum dedicat și răspunsurile lor sunt de obicei prompte și la obiect. Dezvoltarea continuă, echipa din spatele Papers este una dinamică, varianta 2.0 urmând să fie lansată luna viitoare și va fi un update gratuit pentru cei care achiziționează Papers în această perioadă. Pot spune că este o aplicație care cu siguranță își merită toți banii, eu o folosesc aproape zilnic și reprezintă unul din motivele principale pentru care folosesc Mac OS X.

Alternative la Papers există: Mendeley (care are marele avantaj că este open source și astfel disponibil pe Mac OS X, Linux și Windows, însă îi lipsește adăugarea automată a metadatelor), Zotero (o extensie pentru Firefox, destul de reușită) sau Sente (nici ei nu ratat lansarea unei versiuni pentru iOS, Sente fiind, se pare, un concurent serios pentru Papers, însă nu l-am încercat deocamdată).

Source

Celebrele jocuri ale lui Sid Meier, Civilization IV și mult mai recentul Civilization V sunt la promoție în acest weekend dacă sunt achiziționate prin platforma Steam. Ambele versiuni au suport nativ (și) pentru Mac OS X 10.6 și pot fi jucate atât pe Windows cât și pe Mac prin sistemul SteamPlay. Întreaga colecție Civilization IV (2006) poate fi achiziționată cu 6.25 EUR (reducere de 75% la întreg pachetul format din jocul original plus expansion-urile Warlords, Beyond the Sword și Colonization) iar Civilization V (2010) poate fi cumpărat cu 29.99 EUR (o reducere de 40% din prețul inițial). Promoția este valabilă până luni, 21 februarie 2011, ora 22:00 ora României.

Source

Nu vreau să cred că printre cititorii acestui site mai există încă persoane care nu au cópii de siguranță ale fișierelor importante. Fie că folosiți Time Machine sau alt program, backupul este absolut necesar dacă țineți la integritatea datelor stocate pe computer. Vom vedea în acest articol o metodă de backup care nu necesită nicio aplicație externă – ci doar o unealtă din dotarea Mac OS X (nu, nu e Time Machine!). Eu fac o distincție clară între sistemul de operare (Mac OS X sau orice altceva) și date cu caracter general (muzică, filme, imagini, documente, kituri software) care trebuie să fie accesibile oricărui sistem de operare prezent sau viitor, motiv pentru care le țin pe discuri separate și backupul îl fac independent. Pentru mine, sunt trei condiții pe care trebuie să le satisfacă orice soluție de backup a datelor pentru a o lua în considerare:

• să poată sincroniza rapid o cantitate mare de date (ceva în jurul valorii de 1-2 TB), motiv pentru care prefer backup-ul primar pe HDD-uri și nu pe discuri optice sau servicii de genul Amazon S3 (deși prețurile sunt aproape acceptabile);
• formatul backup-ului să permită acceasarea datelor de pe orice sistem de operare fără a folosi programe complexe sau costisitoare, astfel încât datele mele să nu depindă de un anume soft sau sistem de operare;
• modalitatea de backup să se facă prin metode și instrumente cât mai simple și cât mai răspândite, asupra cărora să am control maxim, astfel încât să poată fi reproduse cât mai ușor pe o scară de timp cât mai lungă (ce ne facem dacă firma care produce softul nostru preferat de backup dă faliment sau decide să ridice foarte mult prețul produselor/serviciilor?);

Până în prezent, cea mai bună metodă de backup care îndeplinește cu brio toate aceste condiții este rsync, o unealtă extrem de puternică și cu o serie de avantaje: este livrată cu majoritatea distribuțiilor *nix, deci se găsește în orice instalare de Mac OS X, Linux, BSD sau Solaris (deși opțiunile disponibile s-ar putea să difere de la un sistem de operare la altul). Modalitatea de backup este extrem de simplă (o copiere, fără a folosi arhive și formate proprietare) și rapidă (dacă operațiunea de backup este efectuată măcar săptămânal). Pentru că datele sunt doar copiate și nu procesate, sunt accesbile oricărui sistem de operare care poate citi sistemul de fișiere al discului/partiției pe care s-a efectuat backup-ul (eu folosesc un disc întreg și nu partiții, pentru că datele ajung aproape de 1TB).Înainte de a analiza comanda, voi face o scurtă precizare legată de terminologie: voi folosi origine pentru calea setului de fișiere și foldere ce urmează a fi arhivate și destinație pentru calea finală a backup-ului. Arhivare și backup vor fi de asemenea sinonime perfecte în cele de urmează, arhivare neavând în textul de mai jos înțelesul de comprimare.Nu vă fie teamă de Terminal, avantajul rsync-ului rulat astfel este acela că aveți control absolut asupra sa. Există diverse programe gratuite care nu sunt altceva decât o interfață grafică pentru rsync. Eu prefer variantă brută:

rsync -avh --delete --ignore-errors --exclude '.DS_Store' --exclude '.Trashes' --exclude '.Spotlight*' --exclude '.fseventsd' --exclude '$RECYCLE.BIN'/Volumes/STORAGE/ /Volumes/ARCHIVE/

(Caracterul "" este folosit aici pentru ruperea elegantă a comenzii pe mai multe rânduri, din motive pur estetice. Pentru folosirea comenzii în Terminal, eliminați "" din exemplul de mai sus și nu confundați "" cu "/").Să luăm pe rând, fiecare secțiune a comenzii. Prima opțiune , -a,  ține loc următorilor parametrilor -rlptgoD care, contrar aparențelor, nu reprezintă o înjurătură în klingoniană, ci sunt niște opțiuni utile pentru operațiuni de arhivare, specifice mai ales sistemului de fișiere: r - arhivarea se face recursiv, parcurgând directoarele, l - va copia și scurtăturile (symlinks), p - va păstra permisiunile fișierelor, t - va păstra timestamp-ul fișierelor, g - va păstra grupul din care fac parte fișierele, o - va păstra autorul fișierelor, D - va copia fișierele speciale. Astfel, în loc să scriem 'rsync -rlptgoD', putem scrie doar rsync -a.Trecând la a doua opțiune, -v (de la "verbose"), rsync va afișa detalii despre procesul de backup (pe ecran sau într-un fișier). -h este prezent doar pentru ca afișarea numerele care reprezintă mărimi de fișiere să fie făcute în unități mai comode (MB, GB și nu octeți, caz în care aceste numere ar deveni prea lungi). rsync va analiza destinația backup-ului și va șterge de acolo fișierele care nu se regăsesc în origine, folosind opțiunea --delete. Acest lucru asigură o sincronizare 1:1 a datelor și menține sub control strict dimensiunea backup-ului, identică cu dimensiunea originii. Comportarea "din oficiu" a comenzii este ca ștergerea să aibă loc înainte de procesul de arhivare, comportare care se poate schimba ('man rsync' pentru detalii). Urmează opțiunea --ignore-errors care forțează ștergerea fișierelor din destinație chiar dacă sistemul întâmpină erori de tipul I/O. Nu vom intra în amănunte tehnice de ce se poate întâmpla așa ceva, este bine de știut că opțiunea este una utilă în acest caz. Urmează o serie de fișiere care nu au sens să fie depozitate în arhivă și care pot fi ignorate de rsync folosind pentru fiecare opțiunea --exclude. Am ales să nu îmi încarc arhiva cu .DS_Store, .Trashes, .Spotlight*, .fseventsd sau $RECYCLE.BIN (ultimul pentru cazul în care arhivăm discuri formatate NTFS). Următoarele două opțiuni sunt, în ordine, sursa (originea) și destinația backup-ului. Atenție să nu le încurcați, pentru că în acest caz, folosirea opțiunii --delete duce la pierdere de date!Prima rulare a comenzii din exemplul de mai sus va dura mai mult, în funcție de cantitatea de date arhivate și de performanțele hardware ale Mac-ului. În viitor, la rularea comenzii în aceiași formă, rsync va copia din origine doar ce nu găsește în destinație, procesul de backup reducându-se probabil la câteva secunde sau minute. Astfel, pentru câteva minute consumate săptămânal, puteți avea o copie fidelă a datelor prețioase, accesibile oricând, pe orice sistem de operare prezent sau viitor (care să poată citi sistemul de fișiere de pe discul pe care s-a făcut backup-ul). Evident, forma comenzii din exemplul de mai sus reprezintă o opțiune personală, aceasta putând suferi modificări după placul oricărui utilizator.rsync are o mulțime  facilități care nu au fost discutate: poate comprima datele, economisind spațiu dar astfel durata procesului de backup crește, poate efectua backup la distanță, prin rețea sau prin Internet sau poate rula în fundal, la anumite perioade de timp prestabilite. Pentru mai multe detalii despre opțiunile rsync, puteți citi în manualul comenzii (rulând 'man rsync' în Terminal sau consultând varianta online).

Source

Fișierele .pages pot fi vizualizate și pe alte sisteme de operare, în cazul în care nu avem un Mac OS X / iOS la îndemână.Un fișier .pages este de fapt o arhivă .zip (mișcare adoptată și de Microsoft de la Office 2007 încoace, cu noul format .docx), astfel că putem modifica extensia unui fișier .pages în .zip. Dacă vom deschide arhiva, vom vedea un folder QuickLook, în care se va afla un fișier Preview.pdf, o versiune PDF a documentului .pages. Acest fișier este folosit de utilitarul Qucik Look din Mac OS X, dar poate fi folosit și pentru vizualizarea conținutului documentului .pages pe Windows sau pe alte sisteme de operare dotate cu un utilitar zip și un PDF reader. Aceiași operațiune se poate aplica și documentelor Numbers sau Keynote. Pentru ca acest truc să funcționeze, trebuie ca opțiunea Include Preview in Document de la salvarea documentului să fie bifată. Din oficiu, aceasta este bifată, dar este bine să vă asigurați de acest lucru (facilitatea nu este implementată și pentru formatele iWork 08).

Source