Cum activăm și utilizăm un stick Bluetooth USB pe Mac-uri care au deja Bluetooth

Deoarece semnalul WiFi al rețelei locale interfera cu conexiunea Bluetooth dintre Mac Mini și maus, m-am gândit să utilizez un stick Bluetooth extern, conectat la un port USB, în speranța că oferă un semnal mai bun decât antena Bluetooth din interiorul Mac Mini-ului. Problema e că sistemul de operare (Mavericks, în acest caz) nu oferă posibilitatea de a comuta între cele două dispozitive Bluetooth. Eu vreau să dezactivez Bluetooth-ul din Mac Mini și să activez stick-ul. Cum fac asta?

Soluția se numește Bluetooth Explorer, un utilitar pe care Apple îl pune la dispoziția programatorilor și care poate fi descărcat dacă vă faceți un cont gratuit pe situl Apple Developer. După înregistrare, mergeți pe pagina cu descărcări și căutați în listă un pachet numit Hardware IO Tools for Xcode – October 2013 (sau o versiune mai nouă, dacă există). Bluetooth Explorer este inclus pe acel DMG. Trageți-l în folderul /Applications, porniți-l și apoi apăsați Cmd-K. Va apărea fereastra în care puteți selecta și activa controllerul Blueetooth dorit. Gata.

PS: Dacă vi se întâmplă ca WiFi-ul să interfereze cu Bluetooth (simptome: mausul se mișcă în reluare, mai ales atunci când faceți download sau transfer de fișiere în rețea), atunci setați routerul astfel încât să folosească banda de 5 GHz pentru WiFi. Eu nu am putut face acest lucru deoarece am computere în rețea care nu  pot folosi decât vechea bandă de 2,4 GHz.

Cum punem parolă în firmware și la ce folosește

parola-firmware

În nefericita eventualitate în care Mac-ul vostru ar ajunge pe mâinile unui hoț, acesta va dori probabil să facă două lucruri:

  1. Mai întâi își va băgă nasul prin fișierele voastre, căutând informații valoroase.
  2. Apoi va dori să formateze și să reinstaleze sistemul de operare pentru a folosi Mac-ul mai departe sau a-l vinde.

Accesul la fișiere poate fi împiedicat într-o primă fază dacă ați setat sistemul în așa fel încât să ceară parola voastră de utilizator la restart și la trezirea din sleep (opțiuni pe care le recomand tuturor). Dacă însă hoțul bootează folosind un dispozitiv extern (un stick USB, de exemplu) atunci va putea accesa hard discul Mac-ului, îl va putea formata și apoi va reinstala nestingherit sistemul de operare.

Parola de firmware împiedică toate aceste operațiuni. Dacă hoțul nu o cunoaște, atunci nu va putea boota nici de pe dispozitive externe, nici în Safe Mode și nici în Recovery Mode. Prin urmare nu va putea șterge harddiscul și nici reinstala sistemul de operare. Practic în cazul modelelor mai noi de Mac (apărute din 2011 încoace) se va trezi cu un computer pe care nu-l poate reinițializa, pentru că parola de firmware nu poate fi resetată decât în service-ul Apple.

Dacă vreți să activați parola de firmware atunci va trebui să reporniți Mac-ul în Recovery Mode, ținând apăsată la start combinația de taste Cmd-R. Apoi din meniul Utilitare alegeți opțiunea „Utilitar parolă firmware“ cu care activați parola. Aveți mare grijă să nu o uitați! Această parolă nu vă va fi cerută decât atunci când încercați să bootați prin metode alternative (cum ar fi Recovery Mode), nu și la un restart normal al computerului.

Actualizare Mavericks: versiunea 10.9.1, disponibilă acum

A sosit și primul update important pentru OS X Mavericks! Versiunea 10.9.1 poate fi descărcată acum din Mac App Store și include următoarele corecturi:

  • Compatibilitate îmbunătățită pentru Gmail în OS X Mail și corecturi pentru utilizatorii care au configurări Gmail personalizate
  • Îmbunătățește fiabilitatea cutiilor poștale inteligente și căutarea în Mail
  • Corectează o problemă care împiedica funcționarea corectă a grupurilor de contacte în Mail
  • Rezolvă o problemă care împiedica enunțarea propozițiilor conținând emoji de către VoiceOver
  • Actualizează periodic linkurile partajate atunci când acestea sunt deschise în bara laterală Safari.

O problemă cu Mail în OS X și atașamentele care nu pot fi salvate din Outlook pe Windows

Mi se întâmplă deseori ca, atunci când trimit cuiva prin email fișiere grafice (JPG, GIF, PNG), destinatarul să se plângă că nu poate salva pozele atașate, din cauză că ele sunt incluse cumva în corpul mesajului și nu apar ca fișiere atașate separat. Invariabil acest lucru se întâmplă atunci când eu trimit din OS X folosind Mail.app, iar destinatarul primește emailul cu Outlook în Windows.

Evident că în tot acest timp am dat vina pe Outlook. “Eu trimit în regulă fișierele; Outlook-ul tău le embeduiește din cine știe ce motiv” le spuneam nemulțumiților. Am și găsit pe un forum Windows o metodă mai obscură prin care Outlook poate salva fișierele “embedded”, așa că aveam senzația că totul e o scăpare a celor de la Microsoft.

Zilele trecute, fiind sătul să explic a treizecea oară cum se salvează din Outlook fișierele “embedded”, am descoperit că de fapt vinovată pentru această încurcătură este numai și numai aplicația Mail din OS X, care ignoră câteva chestiuni elementare în ceea ce privește modul de trimitere a mesajelor. Iar problemele nu sunt noi, ci se manifestă și pe sistemele mai vechi, cel puțin de la Tiger încoace. Iată despre ce e vorba.

Eu trimit întotdeauna mesajele în mod “plain text” (text simplu). Nu am nevoie de formatări ale textului, nu vreau să-mi bat capul cu mărimea fonturilor. Vreau doar să trimit un mesaj și niște fișiere atașate, iar varianta text simplu este suficientă. Prin comparație, celălalt format disponibil în Mail pentru compunerea mesajelor, denumit “rich text”, generează pe lângă textul pe care vreau să-l trimit și codul HTML necesar pentru afișarea formatărilor speciale (bold, italic, culori etc.). Dar am zis că vreau să păstrez lucrurile simple, așa că mergem cu plain text înainte și trimitem un email care arată… simplu:

email

Haideți acum să vedem cum arată sursa acestui mesaj, mai exact setul de date, atribute și instrucțiuni pe care Mail îl trimite mai departe destinatarului.

sursa-email

Se observă două lucruri:

  1. “Sub capotă”, așa-zisul mesaj text simplu nu e deloc simplu, el conținând în plus și o variantă HTML pe care eu nu am cerut-o și de care nu am nevoie. Nu e mare tragedie, chiar dacă asta face ca mesajul să fie cu câțiva biți mai voluminos, dar ideea e că Mail.app minte, nefiind în stare să trimită un mesaj “plain text” adevărat. Habar nu am de ce Apple a ales să facă asta, probabil pentru a face ca mesajele să arate ceva mai bine în clienții de email care preferă să afișeze variantele HTML ale mesajelor.
  2. Partea care mă interesează cel mai mult are legătură directă cu problema afișării atașamentelor primite în Outlook. Bucata de cod Content-disposition: inline, pe care o vedeți în sursa mesajului, indică clienților de email să afișeze în corpul mesajului fișierele atașate. Aici e buba. În mod normal Mail ar fi trebuit să pună acolo Content-Disposition: attachment, pentru că asta a fost intenția mea: să atașez niște fișiere, nu să le înclud în corpul mesajului. Așadar Outlook nu face decât să respecte instrucțiunile primite de la aplicația Mail.

E inutil să mai spun că alți clienți de email își văd de treabă și trimit textul simplu ca text simplu, iar atașamentele ca atașamente. N-o fi mare lucru pentru cei mai mulți, dar pentru mine, care corespondez zilnic și aproape exclusiv cu utilizatori de Outlook pe Windows, modul în care Mail strică mesajele este un inconvenient suficient de mare încât să mă determine să iau măsuri.

Care sunt soluțiile pentru această problemă? Dacă nu vreți să treceți la un alt client de email atunci va trebui să împachetați în fișiere ZIP pozele pe care le trmiteți prin email. Dacă aveți de cheltuit 15 dolari atunci puteți să achiziționați pluginul numit Attachment Tamer, care rezolvă automat problema atașamentelor în Mail. Iar dacă doriți să încercați un alt client de email, atunci găsiți mai multe variante începând cu Thunderbird și terminând cu Outlook, care e inclus în Office 2011. Eu unul, după aproape 10 ani de utilizat exclusiv Mail.app, am trecut la Outlook, care nu e deloc rău.