1
Legea lui Clarke
Posted by
Claudiu
,
23 December 2012
·
527 views
De când a murit Arthur C. Clarke, sunt convins că trăim în viitor. Astăzi, am mai avut o confirmare, observând una din legile sale în practică. Legea sună așa: any sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic.
Eram în vizită la una din cele două bunici care mi-au mai rămas. O femeie bătrână de 80 de ani care trăiește relativ izolată. Nu neapărat social, satul ei nu este unul foarte izolat, ci educativ, pentru că nu știe carte. Așadar este ruptă de realitățile noastre cotidiene, precum gadgeturi, internet, computer, cărți, ziare sau chiar televizor. Lumea ei se limitează la animalele din curte, câțiva vecini, biserica din unele duminici, când nu o dor picioarele.
Ajungem la ea și cel mai simplu mod de a o ține la curent cu ultimele evenimente sunt fotografiile. Așa că scot iPad-ul, i-l pun în mână, îl prinde cu două mâini și îi arat două-trei fotografii, eu stând lângă ea, în picioare, printr-un swipe cu arătătorul. Ea primește absolut natural tableta, nu se miră deloc, se uită curioasă la imagini. Apoi se întâmplă miracolul: face singură swipe cu degetul mare al mâinii stângi cu care ținea iPad-ul. Atât de natural, exact aceiași mișcare cu care eram și eu obișnuit, dar ce mi s-a părut remarcabil este că nu m-a văzut făcând acel gest, din poziția mea am fost nevoit să folosesc o altă mișcare. Nu întreabă nimic, nu se miră, face swipe și trece la următoarele imagini, până la capăt. Soția mă privește, zămbesc și mă gândesc la Arthur C. Clarke.
Eram în vizită la una din cele două bunici care mi-au mai rămas. O femeie bătrână de 80 de ani care trăiește relativ izolată. Nu neapărat social, satul ei nu este unul foarte izolat, ci educativ, pentru că nu știe carte. Așadar este ruptă de realitățile noastre cotidiene, precum gadgeturi, internet, computer, cărți, ziare sau chiar televizor. Lumea ei se limitează la animalele din curte, câțiva vecini, biserica din unele duminici, când nu o dor picioarele.
Ajungem la ea și cel mai simplu mod de a o ține la curent cu ultimele evenimente sunt fotografiile. Așa că scot iPad-ul, i-l pun în mână, îl prinde cu două mâini și îi arat două-trei fotografii, eu stând lângă ea, în picioare, printr-un swipe cu arătătorul. Ea primește absolut natural tableta, nu se miră deloc, se uită curioasă la imagini. Apoi se întâmplă miracolul: face singură swipe cu degetul mare al mâinii stângi cu care ținea iPad-ul. Atât de natural, exact aceiași mișcare cu care eram și eu obișnuit, dar ce mi s-a părut remarcabil este că nu m-a văzut făcând acel gest, din poziția mea am fost nevoit să folosesc o altă mișcare. Nu întreabă nimic, nu se miră, face swipe și trece la următoarele imagini, până la capăt. Soția mă privește, zămbesc și mă gândesc la Arthur C. Clarke.
- Tudor Vedeanu likes this
Nici eu nu mă mir, tabletele astea seamănă pînă la identitate cu modul tradițional de scriere: iei un băț (degetul) și scrii pe țărîna drumului (tableta). Asta este și scena colosală din Ioan, cap. 8, cu femeia adulteră, ei provocîndu-l, el scriind cu degetul în praful din sinagogă (pe vremea aia era țărînă pe jos).