9 replies to this topic

[Dragos Salageanu]

Vechiturile sunt greu de clasificat. Conform Apple, daca are peste 7 ani e "vintage". Pentru colectionarii inraiti, "vintage" inseamna Mac-uri 68K (nu PowerPC), cei mai moderati considera "vintage" Mac-urile Old World, chiar daca sunt PowerPC. Deh, e greu sa ai Mac-uri vintage pe bune, amatori ca mine, chit ca au 10 Mac-uri prin preajma, abia daca au unul sau doua care ar putea (cu indulgenta) sa intre macar intr-una din categoriile de mai sus.

Dar, destul cu vorba si sa trecem la fapte. Va prezint "perla coroanei" micii mele colectii de Mac-uri (din punct de vedere emotional, evident), unul din cele mai frumoase laptop-uri facute vreodata: iBook G3. Fara "de care?". THE ONE, originalul . Peste cateva luni va implini venerabila varsta de 12 ani, chit ca nici un colectionar serios nu l-ar numi "vintage" . Din multe puncte de vedere, este un laptop foarte contemporan si foarte utilizabil, asa cum veti descoperi in curand.

1. Ambalajul.

Stiu ca frizeaza ridicolul (a se citi "norocul prostului"), dar, ce sa zic... priviti mai jos...



In afara de polistiren-uri, cutia este completa, inclusiv discuri, manuale, stick-ere (chiar si alea mici si dragute, cauciucate, vezi cartonul maro). Discurile originale sunt cu OS 8.5/8.6, nu am avut ocazia sa le folosesc dar par noi. Desigur, hartia si cartonul isi spun varsta, dar a fost o surpriza placuta pentru mine sa intalnesc un Clamshell atat de bine pastrat.


2. Aspect estetic si integritate.

Obiectul in sine este aproape "mint condition". Cele mai mari probleme structurale au fost datorate unor dezasamblari / reasamblari necorespunzatoare si au fost relativ usor de remediar. A fost nevoie de o dezasamblare completa a iBook-ului, ocazie cu care am schimbat HDD-ul original de 3GB (care tziuia muribund, chit ca este inca functional), cu un HDD Apple-branded de 80Gb de pe un Powerbook, aproape nou. Singurul lucru care mai trebuie rezolvat sunt zgarieturile de pe lowercase, pe care le voi ataca fie cu o pasta fina de polish, fie cu o pasla pusa pe o bormasina. Facem teste si vedem. Oricum, dupa 11 ani, iBook-ul arata mai putin uzat decat MBP-ul meu. Asta in special din cauza faptului ca este construit ca un tanc, atat carapacea de policarbonat (care are soliditatea unui scaun de tramvai) cat si cantitatea enorma de fiare si metale din interior (shield-uri din care poti face o carcasa sanatoasa de laptop) fac din iBook unul din cele mai solide portabile facute vreodata. Toate astea au insa si un pret, greutatea fiind pe masura. iBook-ul cantareste putin peste 3 Kg, similar cu MBP-ul meu de 17".









Charger-ul este o piesa aproape la fel de interesanta ca si laptop-ul in sine, fiind facut sa se potriveasca cu design-ul Airport-ului "OZN" (iarasi, "care Airport? Originalul." ). iBook-ul este 100% functional, fiind echipat cu un procesor G3 la 300 MHz, 128+32 RAM, un CD-ROM, HDD-ul mentionat mai sus si celelalte chestii conform echiparii originale. Airport-ul s-a inteles bine cu toate routerele mele (chit ca e 802.11 b, la 11 Mbps), viteza fiind sucifienta pentru internet si un networking usurel. Unitatea optica merge impecabil, ceea ce nu pot spune despre Superdrive-urile celorlaltor 3 portabile Apple pe care le detin. Deh...

Noul HDD aduce, pe langa o capacitate imensa raportata la generatia Clamshell-ului (mult peste ce as putea eu folosi vreodata pe masina respectiva) si un plus remarcabil de viteza. Ironic, deoarece l-am demontat din Powerbook tocmai pentru ca era extrem de lent . In plus fata de asta, a mai trebuit sa cumpar o baterie noua, cea din dotare fiind complet uscata. Am luat-o de pe eBay, de la un trader german, platind aprox. 38 de Euro, cu tot cu transportul pana in Romania. Platita cu card romanesc, venita prin posta. Faina treaba! De baterie am mai scris pe Macuser, este o baterie Li-Io de 4400 mAh (fata de originalul Ni-MH de 3600 mAh), generand o autonomie impresionanta de minim 5 ore de utilizare "in forta" (StarCraft, cu CD-ul bagat in drive) sau minim 6-7 ore de facut chestii civilizate.

3. Sistemul (-ele) de operare.

Pentru mine, cel mai important aspect al "vintage computing-ului" nu este atat jucaria in sine (chit ca si aia e importanta ), cat experienta interactiunii cu masina. In acest sens, am ales sa folosesc doua sisteme de operare: un Mac OS 9.2.2 si OS X 10.3 Panther. Partitionarea discului a urmat aceeasi logica, alocand 30Gb partitie de Classic si 50Gb celei de OS X.

In prima faza, am ignorat complet Panther-ul (dupa ce m-am asigurat ca buteaza, are update-uri la zi si merge Ok), concentrandu-ma complet pe reconditionarea software a Classic-ului. In acest sens, parametrii gen "viteza procesorului" sau "cantitatea de RAM" nu au absolut nici un sens, 9.2.2 ruland bine pe 32Mb de RAM si procesorul fiind, cu foarte mici exceptii, suficient sau chiar overkill pentru majoritatea aplicatiilor de Classic. La un moment dat, voi construi si o varianta mai musculoasa a Clamshell-ului, care va avea overcloak, 544Mb RAM si va rula Tiger si alte chestii contemporane, dar nu este o prioritate. In fond, nu prea vad sensul de a avea un Clamshell cu care sa fac ce pot face si pe Powerbook (ca sa nu mai vorbesc de MBP), in loc sa ma concentrez pe lucrurile pe care NU le pot face cu celelalte portabile mai contemporane .

Mac OS 9.2.2 arata excelent pe iBook, avand si o tema dedicata modelului "Tangerine". Ca sa vezi :




Si, apropo de memorie:



In afara de extensia de File Sharing, pe care o urasc si pe care o sa o dezactivez, sistemul functioneaza fara cusur (Apple ofera inca update-uri pentru 9.2.2). Sigur, e la ani-lumina distanta de stabilitatea lui OS X, dar este o placere sa-l folosesti. 

4. It's the software, stupid 

In mintea mea, fiecare obiect (tehnologic, dar nu numai), trebuie sa raspunda unei functii. In cazul calculatoarelor, functia este generata de o integrare armonioasa intre software si hardware. In cazul meu, functia de baza a Clamshell-ului este aceea de educatie / divertisment pentru fiul meu de 3 ani (si ceva). Stiu ca iPad-ul este net mai potrivit (mai ales din cum se descurca cu iPhone-ul), va veni si acela anul asta, dar alegerea iBook-ului nu este intamplatoare, din urmatoarele motive:
a. Vroiam foarte mult ca fiul meu sa mai prinda calculatoarele "old school". Pana cand ajunge la gimnaziu, PC-ul va fi o amintire (cum sunt Spectrum-urile astazi). 
b. PC-urile sunt mult mai dificil de folosit, fata de jucariile multi-touch. Trebuie sa stii literele, sa apesi "Mar + Q", sa stii unde-i "Enter", sau "Spatiu", sa stii ce-i aia "a mauntui" () si alte alea. Lucruri care, pentru un copil mic, pot fi provocari evolutive. Vreau sa-l chinui un pic cu treburile astea pentru ca stiu ca o sa-i faca placere sa le invete. 



Desigur, jucaria este o solutie temporara, a carei fascinatie va disparea destul de rapid odata cu sosirea iPad-ului (sau, mai exact, odata cu momentul in care iPad-ul va ajunge la fiu'-miu'). Dar, pana atunci...

In zona educationala exista multe aplicatii foarte simpatice (multumesc prietenilor mei, la fel de maniaci ca si mine, care m-au ajutat cu soft-urile vintage ). Dintre cele mai dragute as aminti jocurile tip "Activity Centre", care implica activitati muzicale, de desen, de memorie, matematice, etc, toate focusate pe tema centrala. De la Disney am Alladin, Winnie the Pooh (doua, ambele foarte bune) si Toy Story; de la Sesame Street am doua aplicati (Art Workshop si Numbers), si mai am cateva aplicatii in genul acesta din surse mai putin spectaculoase. Sigur, aplicatiile mai vechi au o grafica mai putin contemporana (fiind insa intrutotul utilizabile), dar Disney-urile arata superb, chiar si la standardele de astazi:

[Dragos Salageanu]

(continuare)









Pentru copii mai mari (de exemplu eu), iBook-ul ruleaza o gramada de jocuri care au marcat repere importante in tineretile mele, cum ar fi: StarCraft, Warcraft II, Tomb Raider, Doom, Quake, SimCity 2000, precum si suite intregi de jocuri si mai "old school" de genul Leisure Suit Larry sau Monkey Island (pentru cei care isi mai aduc aminte de ele). Sigur, mai am tone de jocuri si aplicatii pentru Classic pe care nu am apucat sa le instalez, sau care sunt depasite de Clamshell (unele vor face treaba buna pe Performa-ul meu, cand o sa am timp sa ma apuc de el. Fiti cu ochii pe muzeul virtual Command-N! ).

[Tudor Vedeanu]

(Dragos m-a rugat sa completez eu topicul cu ultima parte a mesajului sau)

Chiar daca iBook-ul nu mai este o solutie viabila pentru zona profesionala, ca si "proof of concept", am reusit sa ma inteleg cu mai multe aplicatii decat ma asteptam. Internet-ul, intr-o varianta destul de barbara si spartana, este totusi accesibil cu ajutorul lui iCab si a lui Classilla, Outlook Express se intelege bine cu conturile mele IMAP si isi face treaba si, impreuna cu cateva aplicatii profesionale din perioada respectiva (MS Office 2001, Nissus Writer 6, FileMaker Pro am eu, dar sunt convins ca daca sap un pic mai pun urgent un QuarkExpress si un Photoshop), ne putem imagina un scenariu absurd in care sa ne facem treaba de pe Clamshell. 









Este important sa mentionez faptul ca, din punct de vedere tehnic si al interactiunii om-masina, nu exista niciun motiv pentru care nu as putea folosi Clamshell-ul pentru a face o groaza de lucruri utile in zona profesionala. Sigur, colegii care lucreaza in zona de creatie au probabil nevoie de semnificativ mai multa putere de calcul (stiu ca Tudor a facut o demonstratie frumoasa cu iBook-ul G4, dar exista sansa ca experimentul sa fie mai greu replicabil cu un Clamshell), insa pentru zona OFFICE, o jucarie ca asta ar putea lejer sa isi faca treaba frumusel ca al doilea computer. 

Desigur, iBook-ul poate mult mai mult decat atat, cu siguranta face fata cu succes ca si client de messenger, MP3 player, online radio, manager de fotografii si la o gramada de alte task-uri. Nu am apucat sa il testez atat de profund dar, pe masura ce va fi nevoie, sunt convins ca va face fata cu  brio. Toate aplicatiile mentionate in acest review functioneaza impecabil, fara sa caraie prea mult datorita limitarilor de RAM sau procesor. Desigur, nici eu nu am exagerat cu multitasking-ul si am incercat sa ma comport cat mai civilizat posibil. 

In concluzie, sunt incantat de iBook si de ce poate face. Intreg proiectul "Clamshell" m-a costat undeva pe la 100 Euro + munca mea + mult ajutor din partea prietenilor (in special pe partea de software). In schimb, am primit un univers de posibilitati, precum si experienta de a regasi unul din laptopurile de cult Apple, la aproape 12 ani de la lansare, ca o masina capabila si muncitoare, aducand (in mod nesperat) zambete pe buzele unei noi generatii.   

Comentariile sunt binevenite! 

[Dragos Salageanu]

Multumesc mult Tudor! Scuze celor care au postat raspunsuri acum disparute, ca si consecinta a balbelor mele (de Eugen stiu, poate au mai fost si altii).

[Tudor Vedeanu]

Am un Clamshell identic, desi cred ca este o idee mai nou, pentru ca pe discurile sale originale are Mac OS 9. L-am luat acum vreo 6 ani si a fost o perioada computerul de baza al sotiei mele, care lucra in principal web design pe el (HTML + CSS, in Panther si Tiger). I-am facut cateva "transplanturi": hard disc nou, i-am schimbat lampa ecranului cu una noua (acum are un brightness mai bun decat iBook-ul G4), i-am pus card Airport. Iar recent Dragos mi-a dat ideea cu bateria de pe eBay si asa i-am pus si o baterie noua. Pe mine toata afacerea m-a costat destul de mult, pentru ca in 2005 pretul unui Clamshell era mai mare decat acum.

Acum Clamshell-ul este pe post de computer de teste pentru Mac OS 9. Am adunat cativa giga de software vechi cu care ma mai joc din cand in cand. Am mai zis pe aici, prima mea dragoste a fost Mac OS Classic, o dragoste din pacate neimpartasita pentru ca nu am avut Mac pe vremea aia, doar ce vedeam la altii...

Computerul pe care faceam cap-coada ziare si reviste intregi acum vreo 12 ani avea un procesor pe undeva pe la 133 MHz, asa ca acel Clamshell ar putea face o treaba excelenta chiar si in ziua de astazi, daca nu ne lasam furati de ultimele briz-brizuri hardware si software.

[Eugen Mihalache]

Da! E o jucărie nu doar pentru cei mici.

[Dragos Salageanu]

Procesorul se poate urca la 400 MHz fara probleme (unii zic si de 433 dar se incalzeste cam tare, la 466 face figuri): http://clamshelliboo...-to-400mhz.html

Teoretic se poate face upgrade la 1024x768, dar povestea nu e inca foarte limpede.

Practic este foarte probabil ca nu voi face nimic din toate astea, pastrand iBook-ul exclusiv pentru Classic, avand Panther-ul doar pentru situatii de urgenta (oricare ar fi alea). Sincer, nu stiu ce i-as putea cere mai mult

[Dorin P.]

De unde ai cumparat iBook-ul ala? Presupun ca de pe e-bay, nu?
E greu sa gasesti un Mac second-hand cu discurile sale originale, ce sa mai vorbim de cutie si accesorii. Frumos pachetul.

[Dragos Salageanu]

De unde ai cumparat iBook-ul ala? Presupun ca de pe e-bay, nu?
E greu sa gasesti un Mac second-hand cu discurile sale originale, ce sa mai vorbim de cutie si accesorii. Frumos pachetul.

Am pus acum un milion de ani un anunt pe macuser (ceva de genul "cumpar clamshell"), pe care l-a gasit o doamna din Arad, care mi-a trimis un PM in genul "am eu unul, 250 ron e ok?". A doua zi am fost la ea, l-am vazut si l-am luat. Cand i-am confirmat la telefon ca il iau nu stiam ca are cutie, discuri, etc. Cum spuneam, norocul prostului

Clamshell-urile se gasesc destul de usor si sunt relativ ieftine, in special datorita soliditatii lor extreme, care a facut ca foarte multe dintre ele sa supravietuiasca pana in prezent. Oferta este relativ mare. Sigur, mai rar gasesti un pachet complet. DAR, sfantul Graal al colectionarului nu este ce am luat eu, ci un pachet NIB (New In Box) - jucarii noi, sigilate, nedesfacute...

P.S. ca sa nu fiu ipocrit, nu e doar noroc. In decursul ultimilor 2 ani am negociat / licitat / evaluat cel putin 4-5 clamshell-uri in vederea achizitiei. Unele nu aveau una, altele nu aveau alta, unele erau departe, altele erau scumpe. Deh...

[Cattus Thraex]

[...] norocul prostului

Ei, norocul iubitorului... să-l stăpînești sănătos, e sculă minunată și chiar ai pus mîna și pe ceva neașteptat de bine păstrat.